DIVERSITATE SI REALISM
Va invit sa intrati in randul membrilor postatori ai acestui site.
Va prezint informatii diverse pe teme care consider ca sunt pertinente si au un real suport informativ.
Faceti - va remarcati prin: propuneri, solutii, critici, expuneri!
,, Un om informat este un om puternic! "

DIVERSITATE SI REALISM


 
PortalPortal  JuridicJuridic  MedicinaMedicina  InvatamantInvatamant  PoeziiPoezii  BiologieBiologie  GastronomieGastronomie  IstorieIstorie  StiintaStiinta  CabanovaCabanova  ModaModa  ParanormalParanormal  FilmeFilme  MuzicaMuzica  Animalute superbeAnimalute superbe  JocuriJocuri  SportSport  GalerieGalerie  CutremurCutremur  AcasaAcasa  CalendarCalendar  CautareCautare  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  
Distribuiti | 
 

 Dictionar de plante medicinale

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Admin
Admin
Admin


feminin Numarul mesajelor: 1390
Comentarii: Informatii diverse:

http://mercador.ro/oferte/user/7lZy/
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/mirelastroe1969ro.html
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/turisfn.html
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/florianmihai.html
http://mirelaro1969.cabanova.ro/
http://www.marketglory.com/strategygame/Airmid
http://www.pinterest.com/mihaiflorin88/

Pasiuni personale: poezie, grafica,fotografiat si goblen.

ADMIN: Stroe Mirela
Data de inscriere: 05/03/2008

Foaie de personaj
Pasiuni:
Aspiratii:
Regrete:

MesajSubiect: Iubeste viata la tara   Joi Iul 29, 2010 2:09 pm


Pelinul

Planta medicinala aromata, inalta de aproximativ un metru, care creste in zona de camp si de deal.
Frunzele sunt subtiri si au culoare arginitie. Florile au culoare galbena,
Pelinul infloreste in din luna iulie pana in septembrie. In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele si florile din varf. Recoltarea se face la sfarsitul perioadei de inflorire. Gustul plantei este foarte amar. Pelinul contine ulei volatil, principii amare, tuiol, artamarina, dinina, pinen, sabinen.
Pelinul are efect antibacterian, colagog, vermifug, antimicotic, carminativ.
Uz intern:
- convalescenta, anemie, astenie boli infectioase, dischinezii biliare, tulburari de menstruatie, diaree, gastrite cronice, inflamatii ale mucoasei intestinale, parazitoze intestinale, afectiuni hepato-biliare - in scop curativ si preventiv - sub forma de infuzie, decoct, pulbere.
Uz extern:
- ulceratii piodermizate, vaginite, infectii orofaringiene, candidoze, vaginite – sub forma de bai locale, gargara, cataplasma.
Contraindicatii:
- Este interzisa consumarea de pelin sub orice forma de catre persoanele care au ulcer, alte afectiuni acute ale sistemului digestiv sau cu afectiuni ale sistemului nervos, in timpul sarcinii, in timpul alaptarii.
Reactii adverse:
- Utilizarea prelungita, in cantitati mari si fara aviz medical poate determina reactii alergice, halucinatii, depresie, crampe stomacale, varsaturi, dureri de cap, convulsii, coma si chiar deces.

Piersicul

Piersicul este originar din China. Numele ii vine insa de la Persia, tara unde romanii l-au intalnit si de unde l-ai adus in Europa. Este un arbore de mici dimensiuni, ajungand numai pana la maximum opt metri inaltime. Frunzele piersicului au forma eliptica. Florile sunt mici, solitare, mai rar cate doua, au o culoare rosu-carmin, roze si foarte rar albe. Infloreste in lunile martie si aprilie. Fructul este de forma sferica, paroasa sau glabra, gustos si aromat.
In scop fitoterapeutic se folosesc in primul rand fructele, florile, frunzele, dar si samburii care au caracteristi fitoterapeutice asemanatoare samburilor de migdale.
Planta contine in fructe – saruri minerale, acizi organici, enzime, vitamine, hidrati de carbon, ulei volatil; in flori, frunze si samburi – ulei volatil, amigdalina.
Are actiune purgativa, cicatrizanta, sedativa, antispastica, hranitoare, laxativa, diuretica, depurativa.
Planta este utilizata in alimentatie si ca remediu natural. Fructele sunt recomante in anemicilor, al convalescentilor si mai ales in alimentatia copiilor.
Uz intern:
- afectiuni ale rinichilor, blocaje stomacale si intestinale, in afectiuni ale articulatiilor, oxiuri (viermi intestinali), stimulare a apetitului – sub forma de infuzie, decoct, sirop.
Uz extern:
- arsuri, contuzii, cancere de piele - sub forma de cataplasme din frunze, fructe.

Pirul

Pirul este o planta din flora spontana, din familia Gramineae, foarte raspandita in Europa si Asia. In Romania creste pe terenuri cultivate si necultivate, nisipoase sau argiloase, in fanete, pajisti, coaste aride, pe marginea drumurilor si a padurilor, in tufarisuri, livezi si gradini, de la campie pana in zona montana inferioara si este considerata planta daunatoare in agricultura. Are rizom subteran tarator, ramificat, galben la exterior, alb la interior, lung pana la 1-2 metri, cu noduri la anumite intervale, de unde cresc radacinile adventive. Tulpina este puternica, rotunda, creste pana la 80- 100 de cm in inaltime, neteda, cu noduri pronuntate si are culoarea verde intens. Frunzele sunt lineare, adesea putin rulate, canelate, au lungime de pana la 20 cm, sunt aspre pe fata superioara si netede pe fata inferioara. Florile sunt grupate in spice mici, cu spiculete asezate pe doua randuri, pe tulpina, si fac cam 1-8 inflorescente, care produc cam 50 de boabe. Inflorirea are loc in lunile iunie-august. Printre componentele chimice amintim: ulei volatil cu agropiren, mucilagii, triticina, manita, fructoza, saponine, mucilagii, inozita, glucovanilina, saruri de potasiu, acid salicilic, bioxidul de siliciu, saruri de fier, vitaminele A, B, polifructozane (inulina, tricina), substante minerale ca: siliciu, aluminiu, fier, sodiu, calciu, etc. In scop fitoterapeutic se folosesc rizomul si radacinile, care se recolteaza in lunile iunie-august. Calitatile sale sunt urmatoarele: diaforetic, depurativ, diuretic, actiune antiinflamatorie a aparatului genito-urinar, actiune hipotensiva, diureza, tonic si remineralizant al sistemului osos, anti-microbian, mareste secretia bilei, usor laxativ, antiinflamator, antidiabetic.
Uz intern:
- afectiuni renale, afectiuni respiratorii, anurie, ascita, boli de vezica, bronsite, celulita, cistite, colici renale, dermatoze, diabet zaharat, disfunctia glandelor sudoripare, dispepsie biliara, eczeme cronice, edeme, gripe, guta, hepatita, hidroptizie, hipertensiune arteriala, induratia ficatului si a splinei, intoxicatii, litiaza urinara, raceala, pielocistita, psoriazis, reumatism, rinita, tulburari de menopauza, uretrite venerice - sub forma de decoct, infuzie, tinctura, sirop de radacina.
Plamanarica face parte din familia Boranginaceae si este intalnita in Romania atat in zonele de ses, cat si in regiunile de deal si munte. Creste in locuri umbroase, in soluri umede sau la marginea padurilor. Planta are in pamant un rizom carnos, din care iese tulpina, nu prea inalta, pana la 30 cm, acoperita cu peri aspri, cilindrica, neramificata. Frunzele bazilare sunt ovale, petiolate, de culoare verde inchis pe fata superioara, uneori prezentand pete albicioase si verde mai deschis pe fata inferioara. Frunzele de pe tulpina apar dupa inflorire si sunt fara codita, prelungindu-se in lungul tulpinii. Florile, in forma de palnie cu 5 lobi, sunt grupate cate 10- 15 intr-o inflorescenta si sunt rosii la inceput, apoi devin violete, iar spre sfarsitul infloririi devin albastre. Perioada de inflorire este martie- mai. In scop fitoterapeutic sunt folosite frunzele, fara codite, culese in momentul infloririi. Frunzele lastarilor trebuiesc culese toamna, cand au cel mai mare continut de substante active. Elemente chimice constitutive: tanin, saponine, saruri de potasiu, magneziu, acid salicilic, alatonina, mucilagii, vitamina C, caroten, derivati polifenolici, pentoze, acizii: stearic, palmitic, miristic, fitosterine, saruri minerale bogate in magneziu, rezine. Proprietati: antiseptic bronhic, creste diureza, antiinflamator, antimicrobian, astringent, diuretic, tonic, remineralizant al sistemului osos, emolient, expectorant, analgezic, antidiareic, mareste secretia biliara, stimuleaza transpiratia din corp, aromatizant, cicatrizant.
Uz intern:
- afectiuni renale, afectiuni pulmonare, bronsite, cistite, diaree, gastrite hiperacide, reumatism, traheite, traheobronsite, tuberculoza, tuse, ulcer gastric si duodenal – sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- crapaturile sanilor, rani, matreata, inflamatiile gatului, raguseala, laringite, pecingine, degeraturi – sub forma de cataplasme si comprese cu infuzie sau decoct, gargara, bai sau spalaturi locale.

Plopul

Plopul este original din Iran si Turcia, dar a fost aclimatizat cu succes si in Europa. Face parte din familia Salicaceae si in prezent este raspandit pe toate continentele. In Romania ocupa un areal foarte vast, de la campie, pe dealuri si coline joase, pana in zonele submontane, la altitudini de 1.800 metri. Este frecvent intalnit in paduri, poieni umede, zavoaie, depresiuni, luncile raurilor si Delta Dunarii. Il gasim si in parcuri sau in lungul soselelor si a liniilor de cai ferate ca element decorativ. Plopul este un copac inalt, ce poate ajunge pana la 35 de metri, iar diametrul trunchiului poate ajunge pana la 2 m. Coroana sa este larga si rara, are ramuri rasfirate. Scoarta este cenusie, brazdata longitudinal. Frunzele sale sunt rombic-ovoidale sau triunghiulare si sunt lobate. Partea superioara a frunzelor are o culoare mai inchisa decat cea inferioara, care este alburie datorita faptului ca este acoperita de perisori. Florile au forma de matisori roscati cele masculine si verzi cele feminine. Mugurii sunt ascutiti la varf, luciosi, rasinosi in interior, vascosi si lipiciosi, ca niste cornite asezate pe ramuri. Au miros placut, aromat si cu gust amarui. Plopul contine urmatoarele substante: glicozizi fenolici, salicina, populina, 0,5% ulei volatil format din betulenol, d-humulen, alfa-cariofilen, heterozide- crizol, tectocrizol, cca 1,5% taninuri, rezine , ulei gras, acid malic, acid galic, saponine, manitol, ceara, flavone, etc. In scop fitoterapeutic se folosesc mugurii si carbunele obtinut din ramurelele tinere.. Mugurii trebuie recoltati in lunile martie- aprilie, cand incep sa se umfle, inainte sa apara frunzele. Proprietati: astringent, antiseptic, antimicotic, usor antiinflamator, slab analgezic, expectorant, diuretic, diaforetic, cicatrizant, tonic, antiscorbutic, febrifug. Alte utilizari: se planteaza pe marginea drumurilor sau a cailor ferate pentru ca retine praful si purifica aerul si solul de metale grele si deoarece este un bun absorbant al sunetelor puternice. In cosmetica intra in compozitia produselor de fixare a parului si a produselor de ingrijire a tenului acneic.
Uz intern:
- acnee, actinomicoze, afectiuni renale, afectiuni tumorale, artrita, astm bronhic, balonari, boli reumatice, bronsite acute sau cronice, cancer, candidoze, colite de fermentatie si de putrefactie, diaree, dureri de gat, gripa, guturai, guta, inflamatiile cailor urinare, intoxicatii, litiaze urinare, nevralgii, tuberculoza, tuse – sub forma de infuzie, tinctura, consum de carbune ca atare din ramuri tinere.
Uz extern:
- acnee, inflamatii, leziuni ale pielii, degeraturi, rani cangrenate, alopecie, arsuri, degeraturi, dermatomicoze, hemoroizi, infectii cutanate, reumatism, spondiloza, foliculite, leucoree, piodermite - sub forma de bai cu infuzie de muguri, cataplasme, alifie, unguent, dar si spalaturi cu carbune si apa (mai ales in leucoree) sau aplicatii locale de pulbere de carbune.

Porumbarul

Porumbarul face parte din familia Rosaceae si este raspandit in Europa, Asia, Caucaz si Africa de Nord. In Romania Porumbarul creste in luminisuri, pe pasuni si fanete, dar mai ales la margine de paduri, urcand adesea pana la 1600 de metri. Este un arbust salbatic, care atinge inaltimea maxima de 1-2 metri. Ramurile sale sunt spinoase, tulpina este bine ramificata. Frunzele sunt ovale, uneori paroase si dintate pe margini. Florile apar inaintea frunzelor, in lunile aprilie- mai, au miros puternic si acopera in intregime ramurile; petalele sunt albe, ovale. Fructele sunt globuloase, albastrui-negricioase, cu aspect brumat la maturitate, foarte astringente. Compozitia chimica a plantei: flavone, saruri de magneziu si potasiu, quercetin, kemferol, acizi organici, glicozizi cianhidrogeni si glicocamferozide, flavonozizi, zaharuri, antocianini, prunicianina, acizi organici, polifenoli, saruri de calciu si magneziu, gumirezine. Calitatile Porumbarului sunt: diuretic-depurativ, sedativ, laxativ slab, tonic general, antidiabetic, antiasmatic, astringent, antidiareic. In scop fitoterapeutic sunt utilizate radacina, florile si fructele. Florile se recolteaza la inceputul primaverii pe timp uscat. Fructele se culeg toamna prin lunile octombrie- noiembrie, dupa caderea brumei.
Uz intern:
- oboseala generala, furunculoza, afectiuni renale, boli reumatice, boli de vezica urinara sau biliara, cistite, diaree, dischinezie biliara, dizenterie, dureri de inima, dureri de stomac, enterite, guta, hipertensiune arteriala, litiaza renala, nefrite, nevroze, tuse convulsiva - sub forma de infuzie si decoct din flori si fructe, decoct de radacina.
Uz extern:
- dermatoze, eruptii tegumentare, hemoragii usoare, dureri de dinti si intarirea dintilor (decoct de radacina) – sub forma de infuzie si decoct de frunze si fructe, comprese, bai locale sau spalaturi.

Porumbul

Cereala cultivata atat ca planta alimentara, medicinala, industriala, furajera, intalnita
Porumbul are doua tipuri de flori: masculine si feminine. Florile femeiesti sunt cele care formeaza stiuletele iar cele barbatesti se afla in varful tulpinei. Fructul este o cariposa. Frunzele sunt mari, lineara si ascutite.
Porumbul contine amidon, ulei volatil, alantoina, vitamina C, vitamina E, albumine, vitamine din grupul B, saruri de potasiu, saponinehidrocarburi, fier, vitamina K, magneziu, fosfor, zinc, potasiu.
In scop medicinal se foloseste matasea de porumb, dar si faina de porumb. Matasea de porumb se recolteaza in perioada de inflorire, din luna iunie pan ain luna august.
Porumul are proprietati astringente, diuretice, antiinflamatoare, tonice.
Porumul este utilizat in primul rand ca aliment (cereala) si apoi ca planta medicinala.
Uz intern:
- matasea de porumb - pielocistite acute sau cronice, colecistita, dischinezie biliara, climax. metrorargii, litiaze urinare, guta, reumatism, obezitate, enurezis, oligurii, albuminurie, edeme cardiace, ascita, hipertensiune arteriala, hepatite cronice - sub forma de infuzie, decoct.
- faina de porumb - regim alimentar in cazul diabetului zaharat, al boli celiace.
- uleiul de porumb - hipercolesterolemie, profilaxia ateroscreloziei, reactii alergice, migrene, dischinezii biliare.
Uz extern:
- faina de porumb - impedigo, pliomicoze, domedoame, bronsite, furuncule, infectii ale cailor respiratorii superioare - sub forma de cataplasme, inhalatii.

Prazul

Planta erbacee bienala sau trienala, cultivata in majoritatea regiunilor tarii.
Bulbul este alungit, iar tulpina este groasa, de culoare alba. Frunzele sunt lungi, cu varf ascutit. Florile au culoare alba. In scop fitoterapeutic se utilizeaza bulbul si semintele.
Prazul contine glucide, proteine, lipide, glucoza, fructoza, zaharoza, saponine vitamine (C, PP, B6), substante minerale (potasiu, calciu, fosfor, clor, magneziu, sodiu).
Prazul are efect antiinflamator, antiseptic, carminativ, hipotensiv, stomahic, diuretic, expectorant, hipogliceminant, tonic, vasodilatator. Planta are aroma si gust specific
Prazul se foloseste in gastronomie pentru prepararea diverselor tipuri de mancaruri si salate.
Uz intern:
- gripa, angina, afectiuni cardiace, arterite, astm bronsic, bronsite, traheite, laringite, guta, convalescenta, constipatie, sterilitate - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- furuncule, panaritii, abcese, piodermita - sub forma de cataplasma, compresa, spalaturi locale.

Prunul

Arbore care poate atinge pana la 15 metri inaltime, de cultura la noi in tara. Prunul este un pom fructifer cu frunze eliptice, flori albe si fructe alungite, de culoare vinetie. Arborele infloreste din luna martie pana in aprilie. Prunul contine vitamina A, B, C, fosfor, fier, calciu, potasiu, magneziu, sodiu, mangan, apa, zahar, albumine, celuloza, proteine, lipide .
In scop fitotereapeutic se utilizeaza fructele si frunzele. Prunul are calitati tonice, diuretice, depurative, laxative, nutritive, febrifuge, vermifuge, emoliente.
Uz intern
- anemie, constipatie, boli reumatice, guta, anemie, astenie, ateroscleroza, boli hepatice, paraziti intestinali, stari febrile, nefrita - sub forma de infuzie, decoct sau se consuma fructa proaspata sau uscata.
Uz extern:
- hemoroizi - sub forma de bai locale.

Rapita

Rapita este o planta ce face parte din familia Cruciferae si este cultivata in Europa si Asia pentru semintele sale bogate in ulei. In Romania este cultivata intens in zonele de campie, atat pentru seminte , cat si pentru radacina sa. Planta are o radacina tuberoasa albicioasa, din care creste tulpina, lunga de 80 cm, ramificata la varf, unde se gaseste inflorescenta bogata. Frunzele sale cresc in jurul tulpinii, sunt de culoarea verde, acoperite cu perisori, cu nervuri bine evidentiate, alternante, cele de la baza sunt mai mari, cele de pe tulpina sunt laceolate si sunt acoperite cu un strat ceros. Florile sunt hermafrodite, cresc in manunchi, la varful tulpinii, sunt de culoare galben intens. Fructul este o pastaie lunga de 3-5 cm, in care cresc semintele. Infloreste din mai pana in august, iar semintele se formeaza in iulie-septembrie.
Planta contine urmatorii compusi chimici: proteine, hidrati de carbon, substante minerale: calciu, fier, fosfor, potasiu, sodiu, celuloza, glucide, grasimi, rezine, mucilagii, vitaminele: A, B1,B2, niacin, C, beta-caroten. In fitoterapie sunt folosite radacina si florile. Alte utilizari: furajer, semintele sunt folosite la extragerea uleiului ce se foloseste in industrie. Calitatile Rapitei sunt: depurativ, diuretic, dezinfectant, emolient, expectorant, vitaminizant, nutritiv, cicatrizant.
Uz intern:
- angine, boli renale, bronsite, enterite, guta, cancer (mai ales cel mamar si de piele) – sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- degeraturi, furuncule, ulcer varicos – sub forma de comprese cu infuzie de planta sau felii de radacina proaspat recoltata

Riciunul

Planta medicinala anuale cultivata in Banat, Baragan, Dobrogea, Campia Dunarii. Tulpina are culoare verde sau rosie. Florile au fie culoare galbena fie culoare roscata.
Frunzele sunt mari ca dimensiune, de forma palmei. Fructul este o capsula, cu 3 seminte roscate sau cenusii. Ricinul infloreste din luna iulie pana in septembrie.
In scp fitoterapeutic se folosesc semintele. Recoltarea se face in luna august sau septembrie.
Planta contine ulei, gliceride, lipide, lectine, proteine, enzime, vitamina E,
Ricinul are efect purgativ, laxativ, antimicrobian. Este cultivat si ca planta ornamentala.
Uz intern:
- parazitoze intestinale, constipatie - sub forma de ulei.
Uz extern:
- veruci seboreice, alopecii, rani, plagi, ulceratii, inflamatii cutanate - sub forma de spalaturi sau bai locale, ulei.
Contraindicatii:
- Consumul plantei este interzis sub orice forma la copii mici, la femei insarcinate sau care alapteaza, in cazul durerilor abdominale, infectiilor intestinale, bolilor inflamatorii intestinale.
Efecte adverse:
- Consumul ricinului fara avizul medicului sau supradozarea, determina diaree, alergii, iritatie gastrica, greturi, varsaturi, tahicardie, colaps, spasme musculare, nefrite, deces.

Rostopasca

Planta medicinala des intalnita in toata tara, dar mai ales in zona sudica a tarii, in zone cu umiditate ridicata.
Florile sunt mici ca dimensiune, au culoare galbena si sunt grupate. Fructul are forma de capsula. In scop fitoterapeutic se utilizeaza partea aeriana a plantei.
Infloreste intre lunile aprilie si octombrie. Roinita se recolteaza anterior perioadei de inflorire (in lunile mai-august) pana cand apar primele fructificatii uscate.
Planta contine alcaloizi, ulei eteric, saponine, flavonoide, carotinoide, enzime, rezine. Rostopasca are actiune analgetica, spasmolitica, antimicotica, vasodilatatoare, sedativa, bacteriostatica, antivirala, hipotensiva. Extractele obtinute in rostopasca au efect antibiotic asupra a numerosi germeni patogeni.
Uz intern:
- partea aeriana a plantei - boli hepatice, afectiuni biliare, boli intestinale, tulburari gastrice si duodenale, angina, sifilis, paraziti intestinali, guta, boli reumatice, constipatie, insomnie, enterite, febra – sub forma de infuzie, decoct, tinctura.
Uz extern:
- ulcere cutanate, dermatomicoze, piodermite, pitiriazis, inflamatii oculare, veruci fulgare, negi, pecingine, papiloame, bataturi – sub forma de bai locale, compresa, cataplasma.
Contraindicatii:
- Planta nu se utilizeaza in timpul sarcinii, lactatiei sau copiilor. Ca reactii adverse pot sa apara stari de voma, colici, diaree sanguinolenta, arsuri, leziuni sau vezicule pe mucoasa bucala, prurit, hematurie, cefalee, ameteli, delir, halucinatii, asfixie, edem pulmonar si chiar deces datorita paraliziei centrilor nervosi.pectorala, hipertensiun, astm bronsic,

Rozmarinul

Rozmarinul este o planta lemnoasa, un subarbust cultivat in tara noastra ca planta ornamentala, condimentara si medicinala. Frunzele sunt subtiri si lineare (forma de ace), isi pastreaza culoarea verde si in anotimpul rece. Florile sunt dispuse sub forma de spic si au culoare albastru deschis, alb, roz sau rosie. Fructul este o achena.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele in perioada infloririi, dar si planta cu tulpini si ramuri foliate. Rozmarinul infloreste in lunile aprilie sau mai.
Rozmarimul contine ulei volatil, lipide, rezine, saponine, taninuri, acizi fenolici, vitamine, steroli, flavonoizi, principii amare, substante diterpenice si triterpenice,
Planta are proprietati antiseptice, diuretice, coleretice, antispastice, antidepresive.
Uz intern:
- dischnezii biliare, anemie, edeme, tuse, astenie, convalescenta, constipatie, lipotimie, depresie, screloza cerebrala, rinita cronica, hipercolesterolemii, impotenta, frigiditate, slabirea memoriei - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- seboree, alopecie, entorse, luxatii, boli reumatismale, dureri musculare, intepaturi de insecte - sub forma de bai locale, comprese.
Contraindicatii:
- Rozmarinul nu se utilizeaza in timpul sarcinii.

Salcia

Salcia este un arbore care poate atinge chiar si 20 de metri intaltime, coroana stufoasa intalnita in zona de campie si deal, pe marginea apelor, prin lunci, depresiuni, zavoaie.Tulpina este noduroasa, ramurile subtiri de culoare galben-verzuie. Frunzele sunt lungi, subtiri, ascutite la varf, de culoare alb argintie. Florile au culoare galbena sau verde. Fructul este o
capsula, acoperita cu peri desi. Salcia infloreste in luna aprilie sau mai. In scop fitoterapeutic se utilizeaza scoarta ramurilor, frunzele si florile de tip mascul (matisorii).
Salcia contine amidon, proteine, lipide, tanin, rezine, celuloza, amidon, substante minerale, glicozizi fenolici, vitamine. Are efect tonic, antiseptic, antiinflamator, tonic, sedativ, astringent, antitermic, antireumatic, nervin.
Salcia se utilizeaza si in industria producatoare de fibre textile.
Uz intern:
- febra, boli reumatice, hemoptizii, diaree sanguinolenta, guta, gripa, bronsita, insomnie, anxietate, fobie, hemoragii interne, excitatie genitala, dismenoree, hiperaciditate gastrica - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- plagi cutanate, halena, stomatite, dureri musculare, leucoree, hemoroizi, transpiratie excesiva, ulceratii cutanate, veruci, duriloane - sub forma de cataplasme, comprese, bai sau spalaturi locale.
Contraindicatii:
- Nu este indicat consumul de salcie, sub nici o forma in caz de boli renale, astm bronsic, dermatite de contact.
Efecte adverse:
- Supradozajul poate determina toxicitate renala.

Sanisoara

Planta din flora spontana din Europa, Afrivca de Nord, Asia si bazinul Marii Mediterane. In Romania este intalnita in tot lantul carpatic, la altitudini de 600-800 m, in paduri de fag sau amestec. Planta are in pamant un rizom tarator, din care creste tulpina subtire, lipsita de frunze si neteda. Frunzele sunt lobate in cinci si fiecare lob, la randul lui este crestat; frunzele cresc numai la baza.Florile sunt umbelule mici si globuloase, de culoare alba si infloresc din mai pana in septembrie. Fructele sale sunt tepoase si apar toamna.
Printre principalii constituenti chimici ai plantei se numara: saponizide (sanicula), rezine, tanoizi, acid cafeic, clorogenic, ulei volatil, lipide, acizii organici: rozmarinic, siringina. Principalele calitati ale sanisoarei sunt: astringenta si antiinflamatoare.
In fitoterapie este utilizata partea aeriana a plantei ce trebuie recoltata din mai pana in iulie.
Uz intern:
- afectiuni gastro-intestinale, ameteli, anorexie, astm, diaree, dizenterie, digestie lenta, dischinezie biliara, hemoptizie, hemoragii interne mici, nevralgie, paraziti intestinali, tuse - sub forma de praf de planta tinut sub limba, infuzie din praf de planta.
Uz extern:
- inflamatia cavitatii bucale, rani - sub forma de gargara sau comprese locale cu infuzie de planta macinata.

Santal

Este un arbore mic, originar din Asia, mai raspandit fiind in India. Santalul poate ajunge pana la 6 m inaltime si poate trai pana la 100 de ani. Partea centrala a tulpinii este galbuie si aromata discret. Frunzele sale sunt subtiri, cresc opuse si sunt ovale pana la lanceolate. Au suprafata neteda, lucioasa, sunt verzi stralucitoare si pe partea inferioara sunt mai deschise la culoare. Florile sale cresc grupate in inflorescente terminale pe ramuri, sunt mici si sunt colorate in rosu intens. Dintre elementele chimice din compozitia plantei amintim: santalen, terpene, uleiuri esentiale- santarol, taninuri. Principalele calitati ale santalului sunt: antiseptica, antifungica, stimuleaza sistemul imunitar, usor sedativa, antioxidanta, astringenta, antiinflamatoare, diuretica. In fitoterapie se utilizeaza miezul trunchiului. Santalul este folosit in industria parfumurilor, industria cosmetica, aromoterapie, iar lemnul sau este apreciat de sculptori.
Uz intern:
- gonoree, cistita, infectii uro- genitale, edeme, afectiuni gastrice, stres - sub forma de ulei esential.
Uz extern:
- afectiuni cutanate, acnee, dureri gingivale, migrene, dureri abdominale si toracice, tumori, rani, hidratarea pielii uscate- sub forma de ulei esential.

Sapunarita

Planta medicinala care creste in sol nisipos, in zona de deal sau ses.
Florile au miros placut, sunt dispuse spre varful tulpinii, au culoare alba sau roz si sunt acoperite de peri. Fructul este o capsula.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza rizomii cu radacini, frunzele sau inflorescentele sau planta intreaga.
Planta infloreste din luna mai pana in luna septembrie. Recoltarea partii superioare se face in perioada de inflorire, iar a radacinii primavara in lunile martie-aprilie sau toamna in lunile octombrie noiembrie.
Planta contine saponozide triterpenice, saponarina, taninuri, flavonoide.
Sapunarita are efect fluidificant, expectorant, hipoclesterolomiant, tonic.
Uz intern:
- planta intreaga - bronsite, boli renale, boli reumatice, afectiuni ale cailor urinare, boli hepatobiliare, gripa, dispepsie, neurastenie, insomnii, anxietate, paraziti intestinali, sifilis - sub forma de infuzie, decoct
- radacina - eczeme, psoriazis, nurodermita, urticarii, icter, astm bronsic, tuse, bronsita, boli circulatorii venoase - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- radacina - instilatii nazale, oxiuroza - sub forma de bai locale, gargara, comprese.
- frunze - eczeme, herpes, acnee, edeme, furuncule, nevralgii dentare, angine, boli capilare - sub forma de bai locale, gargara, comprese.

Socul

Arbore inalt (poate atinge chiar si opt metri), ramificat care are coroana tufoasa, cu scoarta de culoare cenusie. Frunzele sunt ascutite, florile mici de culoare alba sau galben-verzui. Fructul este o baca neagra.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza fructele si coaja. Socul infloreste din luna iulie sau august.
Recoltarea fructelor se face din luna mai pana in luna iunie, in perioada de inflorire. Scoarta se recolteaza doar de la ramurile de 1-2 ani, incepand din luna septembrie pana in octombrie.
Socul are actiune laxativa, galactogena, sudorifica, diuretica, antireumatica, purgativa, antispastica.
Planta contine glucozid, sambunigrosida, nitrat de potasiu, acid malic, citric, acid tant, sambucosida, terpens, mucilagii, tanin, coilna, ulei eteric, vitamina C, substante minerale, flavonide.
Uz intern:
- florile - constipatie, gripa, arteroscreloza, tuberculoza, cistita, boli oculare, boli renale, febra, cefalee, tuse cu expectoratie, bronsita, afectiuni biliare, varsaturi - sub forma de infuzie sau decoct.
- frunzele - diaree, dizenterie, edeme, ascita - sub forma de infuzie sau decoct.
- scoarta - reumatism, guta, litiaza urinara, nefrita, epilepsie - sub forma de infuzie sau decoct.
Uz extern:
- frunze - intepaturi de insecte, muscaturi de vipera, epistaxis - sub forma de cataplasma, compresa, bai locale
- flori - eczeme, furuncule, erizipel, abcese cutanate, panaritii, flegmoane, ulcerenecrotice, hemoroizi, comedoame, degeraturi, conjuctivita, blefarita, orjelet, otita, nevralgii dentare, arsuri, contuzii - sub forma de cataplasma, compresa, bai locale
Efecte adverse:
- Consumul in cantitati mari de soc sub orice forma neavizat de medic poate duce la iritatie gastro intestinala, varsaturi, piroziss, iritatii faringiene, diaree, insuficienta respiratorie, convulsii. Florile si frunzele proaspete pot determina dermatite de contact iritative.

Sofranul

Planta originara din Persia la noi in tara este intalnita doar ca planta de cultura. Sofranul are bulbotubercul, frunze inguste si lungi, flori unice de culoare violet-albastra cu pistil de culoare portocalie si linii purpurii. Fructul este o capsula trioculara de dimensiuni reduse si culoare alba.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza stigmatele florilor. Florile raman inflorite maxim 3 zile, apoi se usuca: stigmatele trebuie recoltate in aceste trei zile de inflorire. Sofranul are miros intens, puternic aromat (usor amarui).
Planta are calitati antispasmodice, stomahice, analgezice, antiasmatice, antitusive, tonic gastric si al sistemului nervos central.
Sofranul contine carotenoizi, ulei volatil, protocrocina. Planta se utilizeaza si in industria alimentara, ca si condiment.
Uz intern:
- depresie, isterie, tuse convulsiva, astm bronsic, dismenoree, amenoree, insuficienta ofariana, guta, febra, dureri lombare - sub forma de tinctura sau decoct.
Uz extern:
- echimoze, flegmoane, conjunctivita, afectiuni dentare - sub forma de extract, pulbere, tinctura.
Efecte adverse:
- Supradozajul determina avort spontan, tromobocitopenie sau alte hemoragii puternice, diaree, colici abdominale, varsatori sau chiar deces.

Soia

Planta anuala, de origine din Asia; de cultura la noi in tara. Florile au culoare de la alb pana la violet. Fructul este o pastaie cu seminte ovale. Tulpina si pastaia, sunt acoperite de peri maronii.
Soia contine proteine, steroli, glucide, grasimi, vitamine (A, B, C, D, E, K, P), saruri minerale, isovlavone.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza semintele (boabele), radacinile sau planta intreaga.
Planta are actiune emolienta, neurotona, hepatoprotectoare.
Soia se utilizeaza in industria alimentara in prepararea uleiurilor, dar si in alte scopuri: fabricarea vopselelor, sapunurilor, lecitinei, etc.
Uz intern:
- diabet, guta, boli reumatice, surmenaj, anemie, hipercolesterolemie, boli hepatice, afectiuni vasculare, astenie, tulburari ale menopauzei.
Efecte adverse:
- Supradozajul poate determina iritatii gastrointestinale, stari de voma, tulburari ale mensturatiei, dezechilibre tiroidiene.

Spanacul

Planta legumicola si medicinala, anuala, originara din Asia Mica, de cultura la noi in tara. Frunzele sunt ovale, alungite, carnoase de culoare verde deschis. Fructul este o achena.
Spanacul contine saruri minerale (fier, sodiu, potasiu, fosfor, magneziu, calciu, iod), vitamine (A, B, C), glucide, lipide, protide.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele si semintele. Are efect hipotensiv, nutritiv, remineralizant, afrodisiac, laxativ, hipoglicemiant. Spanacul se utilizeaza in gastronomie, in compozitia preparatelor culinare.
Uz intern:
- hipertensiune arteriala, boli diabetice, afectiuni ale rinichilor, astenie fizica si psihica, anemie feripriva, tulburari de crestere, constipatie, rahitism, tuse, hemoptizii, convalescenta, scorbut - sub forma de infuzie, suc, consumat crud.
Uz extern:
- eczeme, ulceratii, arsuri - sub forma de comprese cu suc, cataplasma.
Contraindicatii:
- Se recomanda evitarea supradozajului in cazul reumatismului, artritei, inflamatiilor gastrointestinale.

Spanzul

Spanzul este o planta erbacee din familia Ranunculaceae, este o specie care creste in Romania la marginea padurilor si in tufisurile din regiunile de deal la peste 500 m altitudine si la munte. Spanzul este o planta ce are un rizom lung in pamant, cu un sistem de radacini bine dezvoltat, iar deasupra pamantului are o tulpina de 35-50 cm, dreapta, bifurcata, cu foite membranoase la baza. Frunzele sunt alterne, cu codite lungi, palmat sectate, cu 5-7 lobi. Florile sunt mari, formate din 5 elemente, de culoare verde-purpurie spre margine, sunt de regula solitare. Petalele sunt mult reduse si transformate in cornete nectarifere. Infloreste primavara devreme, incepind din februarie-martie. In fitoterapie sunt folositi rizomii si radacinile, din a caror extrase se prepara diferite produse pentru uz extern.
Spanzul contine urmatoarele substante: glicozizi - heleborina, helebrina; saponozide, rezine, lactona, protoanemonina, substante minerale, etc. Cercetarile recente arata ca extractul din spanz are efecte asupra tumorilor, inhiband dezvoltarea lor, dar exista inca multe controverse.
Uz extern:
- boli reumatice articulare, spondilita anchilopoetica, artroze, poliartrite, mialgii, nevralgii,tromboze, tromboflebite, ulcer de gamba, senzatie de picioare grele, inflamatie si tumefieri, luxatii, entorse, bursite, tendenite, varice – sub forma de unguent, alifiie, geluri.
Efecte adverse:
- Toata planta este toxica atat proaspata cat si uscata. Trebuie folosite numai produse farmaceutice preparate cu o mare atentie asupra dozelor de extras folosit. Helebrina este un purgativ drastic, iar heleborina determina narcoza si anestezia sistemului nervos central. In caz de supradozaj apar simptome ca: voma, iritatii ale mucoaselor, hemoragii, ritm cardiac incetinit si moarte. In caz de ingerare se pot face spalaturi stomacale, clisme, carbune medicinal.

Splinuta

Splinuta este o planta des intalnita in Europa, face parte din familia Ranunculaceae. In Romania creste pe pajisti luminoase, livezi, la marginea padurilor, pe terenurile bogate Ón calcar. Planta are tulpina paroasa, creste pana la 100 cm inaltime. Frunzele sunt ovale, ingustate la varf, dispuse altern, dintate pe margini. Florile se formeaza in ciorchini, sunt de culoare galbena-albicioasa din cauza perilor caliciului. Nu au miros, iar gustul este slab astringent. Infloreste in lunile iulie-octombrie. Splinuta contine urmatoarele substante: uleiuri, taninuri, substante amare, saponozide, azulene, acizi, flavonozide (cumarina). Planta are proprietati: astringente diuretice expectorante, colagoge, antiinfectioase, antidiareice, calmante, cicatrizante, antihemoragice. In scop fitoterapeutic sunt folosite florile. Se culege lujerul in timpul infloririi, intre iulie si octombrie, preferabil de la plante care inca nu au inflorit.
Uz intern:
- afectiuni biliare, ascita, bronsite, calculoza biliara, diaree chiar cu sange, enterite, inflamatii intestinale, litiaze renale si biliare, metroragii, rani, retentie hidrica, reumatism - sub forma de infuzie, decoct, praf de planta tinut sub limba, tinctura.
Uz extern:
- abces, afte, nevralgii dentare, urticarie, laringita si faringita – sub forma de comprese, gargara cu infuzie.

Stanjenelul

Planta medicinala sau decorativa, mai ales, de cultura.
Frunzele sunt alungite si ascutite spre varf. Florile sunt mari, de culoare violet inchis, cu peri galbeni pe partea superioara. Fructul este o capsula. Stanjenelul se cultiva atat ca planta medicinala cat si decorativa.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza rizomii de culoare alba (din al doilea si al treilea an de vegetatie), incepand din luna iulie pana in octombrie.
Planta are proprietati expectorante si diuretice.
Uz intern:
- inflamarea organelor respiratorii. urinare si digestive, tuse convulsiva, pneumonii, astm bronsic, cefalee, tuberculoza, dischinezie biliara, constipatie, simptome menstruale - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- nevralgii dentare, hemoroizi, arsuri, micoze si ulceratii cutanate - sub forma de gargara, bai locale, comprese.
Contraindicatii:
- Nu se utilizeaza planta in caz de ulcer duodenal sau in timpul sacinii sau alaptarii.
Efecte adverse:
- In cazul supradozajului pot apare dermatite de contact, diaree sanguinolenta, mucoase iritate, crampe si dureri abdominale, varsaturi.

Stejarul

Stejarul face parte din familia Fagaceae, este raspandit in zonele cu clima temperata din Europa, Asia si cateva regiuni din Africa de Nord. In Romania este intalnit mai ales in zonele de campie si de deal, in lunci si depresiuni. Este un arbore inalt, viguros, ajunge pana la 50 m inaltime si 1-2 m in diametru, cu ramuri noduroase si coroana bogata. Scoarta sa este maron- negricioasa, aspra si brazdata adanc longitudinal si transversal. Coaja de pe ramurile tinere este neteda. Frunzele au coditele scurte si sunt alcatuite din 4-8 perechi de lobi si sunt alterne. Stejarul infloreste in luna mai, florile sale sunt dispuse monoic in amentii. Fructele sale este achene, se numesc ghinde si cresc grupate cate 2-5 pe un peduncul.
Substantele continute sunt: acid cvercitanic, acid elagic si galic, principii amare, tanin, cvercina, fluroglucina, substante pectice, rezine, oxalat de calciu, pentadigaloilglucoza, acid ciclogalifaric si hidrati de carbon.
Stejaul are urmatoarele calitati: astringent, antiseptic, antidiareic, hemostatic de suprafata, antiinflamator, dezodorizant. In fitoterapie se utilizeaza coaja neteda, care trebuie recoltata primavara, cand se desprinde usor, dar numai de pe ramurile de 3- 5 ani, cu grosime de pana la 10 cm. Alte utilizari: este foarte apreciat in industria mobilei.
Uz intern:
- intoxicatii cu alcaloizi sau metale diaree severa – sub forma de infuzie de coaja maruntita sau din pulbere de ghinda coapta.
Uz extern:
- arsuri, degeraturi, diaree, eczeme exudative, enterite, epitaxis, fistule anale, gingivite, hemoragii diverse, hemoroizi, leucoree, melene, metroragii, seboree, transpiratia excesiva a mainilor si picioarelor - sub forma de gargara, spalaturi, cataplasme, comprese, bai de sezut, infuzie din coaja, pulberea de coaja aplicata ca atare.
Contraindicatii:
- Se evita administrarea interna pentru ca poate produce tulburari renale si necroza ficatului! Aplicatiile externe nu se fac pe suprafete mari

Tataneasa

Planta medicinala des intalnita in tara noastra. Frunzele au peri aspri, iar florile au culoare roz-purpurie.
In scop fitoterapeutic se recolteaza jumatatea superioara a tulpinii (varfurile) cu ramuri, frunze si flori, dar si radacina.
Tataneasa infloreste din luna mai pana in luna septembrie. Recoltarea varfurilor se face in perioada de inflorire, iar radacina se recolteaza din luna martie pana in luna aprilie sau din septembrie pana in noiembrie.
Planta contine ulei volatil, rezine, tanin, alantoina, mucilagii, vitamina B12, amidon, acizi organici, principiu antigonadotropic.
Tataneasa are efect antiinflamator, expectorant, astringent, atimicotic, hemostatic, cicatrizant
Uz intern:
- bronsite, boli ale sistemului digestiv, afectiuni ale aparatului respirator, colita, diaree, dizenterie, enterita, demoptizii, metrorargii, ulcere, tuberculoza- sub forma de infuzie, tinctura, ulei, deconct.
Uz extern:
- ulceratii cutanate, arsuri, escare, fisuri, fracturi oasoase, leziuni, dureri reumatice, artrite hemoroizi, ulcere varicoase, discopatii, inflamatii articulare, fisuri mamelonare sau anale, echimoze, flebite,salpingite, vaginite, entorse, guta, intepaturi de insecte, metrite, stomatite, gingivite, eczeme, psoriazis, zona zoster, dureri dentare - sub forma de bai locale, compresa, cataplasma, gargara.
Contraindicatii:
- Nu se consuma planta in nici o forma in timpul alaptarii sau sarcinii.
Efecte adverse:
- In caz de consum neavizat de medic poate sa apara hepatotoxicitate, toxicitate pancreatica si renala. Specialistii au demonstrat ca tataneasa contine substante cu potential carcinogen.

Teiul

Teiul este un arbore inalt (poate atinge in mod normal chiar si 20 de metri), coroana deasa, intalnit in majoritatea regiunilor tarii noastre. Florile au culoare galben-auriu.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza florile si bracteele insotitoare, impropriu numite frunze (care au aceleasi substante ca si florile). Bracteele sunt de culoare verde deschis sau galben-verzuie. Frunctul este o nucula. Florile de tei emana un parfum placut, datorita farnesolului. Perioada de inflorire a teiului este in lunile iunie sau iulie. Florile se recolteaza dupa inflorire (ideala ar fi prima saptamana dupa inflorire). Acestea contin flavonoide, tanin, zaharoza, saponine, mucilagii, faraesol, substante triterpenice, vitamina E.
Florile de tei au actiune antispastica, neurosedativa, diaforetica, astringenta, antiinflamatoare, expectoranta si fluidificanta, diuretica.
Uz intern:
- insomnie, afectiuni ale aparatului respirator, bronsita, gripa, raceala, nevroze, isterie, hipocondrie, ateroscreloza, spasme, hipercoagulabiliatate, indigestii, migrene, stari febrile, tulburari cardiace, hipertensiune arteriala - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- micoze, tuse convulsiva - sub forma de gargara sau comprese.

Telina

Planta medicinala si legumicola care poate atinge chiar si un metru in inaltime, Florile sunt de culoare alba. Fructul este o achena. Radacina este de culoare alba, rotunda si tare. Telina infloreste in luna septembrie.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza ramurile, semintele si radacina. Telina este aromata. Telina contine vitaminele A, B, C, K, PP, minerale: magneziu, potasiu, zinc, calciu, fosfor, cupru, fier, iod, colina, etc.
Planta are calitati afrodisiace, hipontensive, tonic, laxative, tonic, remineralizant, expectorant, depurativ, diuretic, stomahic, antiseptic, emolient, cicatrizant. Telina se foloseste si in gastronomie, in componenta preparatelor culinare, ca atare sau ca si condiment.
Uz intern:
- sterilitate, hipertenisune, inapetenta, boli hepatice, constipatie, afectiuni ale cailor urinare, astenie, surmenaj, boli reumatice, afectiuni ale cailor respiratorii superioare, boli gastrointestinale, diabet, guta, icter, obezitate - sub forma de salata (consumata ca atare), suc, fiarta, supa.
Uz extern:
- dermatita, plagi, ulceratii bucale - sub forma de cataplasma, bai sau spalaturi locale, gargara.
Efecte adverse:
- Consumul de telina poate determina alergii, de aceea se recomanda introducerea unei cantitati treptate din planta, in alimentatie

Traista ciobanului

Planta medicinala, considerata buruiana, care intalnita in majoritatea zonelor de relief.
Florile sunt de culoare alb-cenusie, mici ca dimensiune. Semintele au culoare brun deschis.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza partea aeriana inflorita a plantei. Traista ciobanului infloreste din luna aprilie pana in luna septembrie. Se recolteaza la inceputul perioadei de infloririre (din luna mai pana in luna iulie).
Planta contine amine, glicozide, derivati fenolici, acizi organici, tanin, saponine, saruri minerale, tiramina, glucozide, saruri de potasiu.
Traista ciobanului are caracteristici astringente, analgetice, vasodilatatoare, uterotonice.
Uz intern:
- hemoragii (stomacale, intestinale, renale, uterine, ale aparatului urinar, menstre abundente, hemoroidale, etc.), afectiuni ale rinichilor, metrorargii in perioada de pubertate sau menopauza, metrite, hemoptizii, hemofilii, litiaza urinara, blenoragie, varice, dizenterie - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- boli musculare, rani, arsuri, ulceratii ale pielii, sangerari nazale - sub forma de comprese, bai locale, cataplasma.
Contraindicatii:
- Nu se recomanda consumul de traista ciobanului sub nici o forma in caz de afectiuni cardiovasculare, in timpul sarcinii sau alaptarii, afectiuni ale tiroidei.
Efecte adverse:
- Supradozarea poate determina scaderea tensiunii arteriale, palpitatii, sedare.

Trei frati patati

Planta medicinala anuala care creste in zone deluroase pana la zona subalpina, mai ales in Transilvania. Tulpina este fie simpla, fie ramificata. Florile au cinci petale inegale ca dimensiune, colorate diferit: doua dintre acestea sunt de culoare violeta (diverse nuante), doua dintre ele sunt galben deschis, iar alta este galbena cu dungi de culoare inchisa. Acestea nu au miros. Fructul este o capsula. Trei frati patati infloreste din luna mai pana in luna august.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza partile aeriene ale plantei. Recoltarea se face in timpul infloririi.
Planta contine mucilagii, principiu amar, saponozide triterpenice, flavonoide, carotenoide, vitamina C, tanin, betacaroten, ulei volati.
Planta are calitati depurative, emoliente, expectorante, antiinflamatoare, antireumatice, diuretice.
Uz intern:
- tuberculoza, tuse, boli reumatice, eczeme, psoriazis, herpes, bronsite, afectiuni urinare (poliurie, cistita), edeme, hemoragii, flebite, guta - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- psoriazis, contuzii, impetigo, eczeme cronice, dermatita seboreica, herpes simplex, pilomicoze, acnee, furunculoza - sub forma de comprese, bai sau spalaturi locale.
Efecte toxice:
- Consumul excesiv sau supradozajul determina reactii cutanate sau varsaturi.

Trifoiul

Trifoiul apartine familiei Leguminosae si face parte din flora spontana din Europa, Asia si unele regiuni din Africa. In Romania este foarte des intalnit in flora spontana prin fanete, pasuni, raristi de padure, livezi, buruienisuri de coasta, mai frecvent in regiuni de deal si munte, dar este si cultivat pe arii extinse. Trifoiul rosu are radacina puternica, pivotanta, bine dezvoltata, lunga de pana la 100 cm, cu numeroase ramificatii. Radacina principala formeaza un rizom multicapitat, situat practic la suprafata solului, care se adinceste in sol pe masura inaintarii in virsta a plantelor. Tulpina sa este dreapta, inalta de 30-70 cm si creste in grupuri de cate 2-5 bucati la un loc. Frunzele sunt trifoliate, cu codite lungi, cele de la baza plantei sunt usor paroase, celelalte au pe suprafata o pata mai deschisa la culoare. Florile au forma globuloasa, sunt de culoare violacee spre roz, mai deschise la baza, iar inflorescenta ajunge pana la 2-3 cm diametru. Infloreste din luna mai pana in septembrie. In scop fitoterapeutic se folosesc florile, dar culese numai din flora spontana, in momentul infloririi complete.
Planta contine: saponozide triterpenice, flavonoizi, ulei volatil, proteine, albumina, grasimi, caroten, celuloza, substante minerale, vitaminele: A, C, D.
Planta are efect: antiinfectios, antitusiv, antimicotic, antiasmatic, antireumatic, antianemic, emolient, antiinflamator, diuretic, detoxifiant.
Uz intern:
- astm, boli renale, colici abdominale, diaree, dureri reumatice, guta, inflamatiile mucoaselor, spondiloze anchilozante, tuse, ca adjuvant in cancere genitale si mamare, menopauza, hipomenoree, dismenoree – sub forma de infuzie, decoct, tinctura,
Uz extern:
- dureri provocate de lombosciatica, boli reumatice, mancarimi de piele, urticarie, alergii, leucoree, cancer faringian si laringian (gargara), cancer rectal sau de colon (clisma) – sub forma de comprese cu infuzie, bai, spalaturi vaginale, macerat.
Contraindicatii:
- Planta nu va fi utilizata sub nici o forma de femei insarcinate (risc crescut de avort), in tratamente cu anticoagulante sau cu salicilati si de catre persoanele predispuse la hemoragii.

Untul pamantului

Untul pamantului face parte din familia Dioscoreaceae si este o planta des intalnita in Europa. In tara noastra creste mai ales in regiunile sudice, la marginea padurilor, in luminisuri, pe langa garduri verzi. Adesea prefera zonele pietroase, unde radacina sa imensa se "ascunde", fiind foarte dificil de scos. Sub pamant dezvolta o radacina impresionanta, neagra la suprafata si alba in interior, lunga de pana la jumatate de metru si foarte groasa (poate ajunge si la grosimea unui brat), cu o consistenta untoasa, de unde si denumirea. Tulpina este lunga de 2-4 metri si are tendinta de a se catara pe pietre si alte plante, frunzele au forma de inima, sunt verde intens colorate si lucioase. Florile sunt mici, verzui si se observa cu greutate. Fructele apar toamna si sunt bobite colorate rosu- intens. In scop fitoterapeutic este folosita radacina. U
ntul pamantului este bogat in: saponine, oxalat de calciu, alcaloizi si histamina. Proprietatile acestei plante sunt: antireumatic, diuretic, purgativ, rubefiant.
Uz extern:
- acnee, contuzii, dermatoze purpurice, dureri diverse, echimoze, purpura, reumatism, sinuzita, bronsita, monturi - radacina rasa aplicata local (nu pentru timp prea indelungat pentru ca devine iritant), comprese cu infuzie de radacina sau macerat.
Efecte adverse:
- Planta are fructele foarte toxice. Radacina este bogata in saponine si nu se recomanda uzul intern, deoarece este toxica.

Urzica

Planta medicinala intalnita din zona de campie pana in zona alpina.
Urzica are pe tulpina si frunze peri urticanti (atingerea lor provoaca urticarie de contact). Frunzele sunt dintate, iar florile sunt de dimensiuni reduse si culoare verde. Frunctul este o achena.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza partea aeriana, frunzele recoltate inainte sau in timpul infloririi (din luna mai pana in luna octombrie), dar si semintele.
Urzica este o planta care contine saruri minerale (calciu, magneziu, fier, fosfor) vitamine din grupul B, vitamina C si K, clorofila, flavonoide, provitamina A, mucilagii, ulei esential, ulei grahmic.
Planta are efect emolient, hemostatic, antiseptic, diuretic,tonic, hipotensiv, expectorant.
Uz intern:
- hemoragii, anemie, cefalee, diabet, obezitate, boli reumatice, dizenterie, metrorargii, hematurii, epistaxis, hemofilii, anemie, rahitism, tuberculoza, menopauza, dermatoza, urticarie, nefrite, boli hepatobiliare, meteorism abdomnal, enurezis, tuse, litiaza renala, rinita alergica, hipertrofie de prostata - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- leucoree, intepaturi de insecte, infectii bucofaringiene, micoze bucale, eczeme, guta, sciatica, psoriazis, ulceratii cronice, arsuri, alopecii, pitiriazis - sub forma de bai locale, comprese.
Planta medicinala, alimentara si condiment, bienala cultivata in majoritatea formelor de relief la noi in tara. Usturoiul are in sol un bulb divizat in bulbi mai mici (denumiti catei in termeni populari). Frunzele sunt lineare si ascutite la varf. In al doilea an de la cultivare, se formeaz o tulpina ce are in varf, grupate, florile de culoare alba, sub forma de cima globuloasa.
Planta contine glucide, aminoacizi liberi, saponine, betasisterol, glucide, proteine, lipide, vitamine, minerale (potasiu, fosfor, calciu, magneziu, sodiu), alicina. Mirosul si gustul sunt puternice, iuti.

Usturoiul

Usturoiul are efect antispastic, colagog, diaforetic, anticancerige, expectorant, febrifug, stomahic, vasodilatator, antimicrobian, hipotensiv, antihelmintic.
Usturoiul este folosit ca si condiment in gastronomie.
z intern:
- guturai, raceli, arteroscreloza, boli reumatice, afectiuni digestive, pneumopatii, gripa, bronsita cronica, astm, tuse, febra, hiprtensiune, hipercolesterolemie, infectii bacteriene, artroza, paraziti intestinali, guta, meteorism abdominal - consumat ca atare, tinctura, pulbere.
Uz extern:
- pitiriazis, arsuri, ulceratii cutanate, abcese tegumentare, veruci vulgare.
Contraindicatii:
- Nu se recomanda in timpul alaptarii (schimba gustul laptelui matern si determina colici abdominale bebelusului).
Efecte adverse:
- Supradozajul sau consumul de usturoi de culoare galbena sau incoltit cauzeaza voma, arsuri gastrice, sindrom dispeptic, sangerari, greturi.

Vascul

Vascul face parte din familia Loranthaceae si este originar din Europa si Asia. In Romania, aceasta planta semi-parazita se gaseste mai ales in padurile de foioase, dar si pe unii arbori coniferi si creste pe tulpinile copacilor. Ajunge la inaltimea de maxim 1 metru, creste sferic pe tulpinile plantei gazde, avand aspectul unor tufe ramuroase, drepte sau aplecate. Tulpina este scurta, cilindrica si groasa, ramificata din 2 in 2, ingrosata la noduri (de unde se rupe cu usurinta), are culoarea galben- verzuie. Frunzele cresc opuse, sunt lunguiet- ovale, mai late la baza, pieloase, de culoare galben- verzui, raman verzi tot timpul anului. Florile cresc la subsuara frunzelor, grupate cate 2-3. Fructele sunt rotunde, sticloase, verzi la inceput si apoi albe, gresc cate 2-3, si au in interior seminte acoperite de o substanta cleioasa, sunt toxice si apar din octombrie pana in decembrie.
In scop fitoterapeutic se folosesc ramurile tinere cu frunze. Recoltarea se poate face tot timpul anului, dar se recomanda perioada de iarna, deoarece se distinge mai usor de ramurile copacului si se evita confuzia cu vascul de stejar sau in martie- prilie cand nu mai sunt fructele lipicioase.
Dintre substantele chimice continute amintim: saponine triterpenice, acid oleanolic, acetilcolina, inozitol, viscina, viscitoxina, substante minerale, aminoacizi liberi, acid viscic, polizaharid.

Stejarul

Stejarul are efect: vasodilatator coronarian si periferic, hipotensiv puternic, cardioatonic, antispasmodic, antimicotic, brahicardizant, antitumoral.
Uz intern:
- accidente vasculare, afectiuni cardiace, afectiuni vasculare, albuminurie, ameteli, astm, astmul pe fond de stres, arteroscleroza, bronsita, cancer, convulsii, crize nervoase, epilepsie, epistaxis, guta, hematurie, hemoptizii, hemoragii uterine sau de alta natura, hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca compensata, ischemie cardiaca, impotenta, imunitate scazuta, isterie, leucoree, leziuni pulmonare provocate de infectii, migrene, nevralgie, palpitatii, paralizie, afectiuni ale prostatei, spasme, sterilitate, sughituri persistente, tahicardie, tulburari renale cauzate de hipertensiune, tulburari de menopauza, tulburari nervoase, tumori (inclusiv canceroase), tuse convulsiva, tuse spastica, tuse rebela, zgomote in urechi – sub forma de decoct, tinctura, praf de planta tinut sub limba, infuzie.
Uz extern:
- dureri reumatice, sciatica – sub forma de bai locale.
Efecte adverse:
- La folosirea acestei plante se vor respecta respectate dozele recomandate de medic, deoarece in cantitati mai mari produce intoxicatii, manifestate prin incetinirea pulsului, aritmie si tahicardie.
Sus In jos
http://mirey.forumgratuit.ro
Admin
Admin
Admin


feminin Numarul mesajelor: 1390
Comentarii: Informatii diverse:

http://mercador.ro/oferte/user/7lZy/
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/mirelastroe1969ro.html
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/turisfn.html
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/florianmihai.html
http://mirelaro1969.cabanova.ro/
http://www.marketglory.com/strategygame/Airmid
http://www.pinterest.com/mihaiflorin88/

Pasiuni personale: poezie, grafica,fotografiat si goblen.

ADMIN: Stroe Mirela
Data de inscriere: 05/03/2008

Foaie de personaj
Pasiuni:
Aspiratii:
Regrete:

MesajSubiect: Lungeste-ti viata natural   Joi Iul 29, 2010 2:08 pm

Musetelul

Planta anuala, cu tulpina ramificata spre varf. Florile sunt mici, grupate in varful ramificatiilor, albe sau galbene. Musetelul creste mai ales in zona de campie, in zone insorite si cu umiditate ridicata, dar este si o planta des cultivata datorita calitatilor sale medicinale.
Infloreste o lunga perioada de timp din luna aprilie pana in luna septembrie. Recoltarea se face in momentul infloririi, din luna mai pana in luna august.
In scop fitoterapeutic se folosesc florile (cu exceptia celor uscate).
Remediu aromat, contine urmatoarele principii active: ulei volatil, azulen, chiamazulen, flavonoide, rezine, fitosterine, colina, matricina, acil salicilic, enina, umbeliferona, rezine, etc. Este o planta bogata in esential, cu actiune tonica asupra sistemului nervos (nervin), este antispastic, antimicrobian, antihistamic, analgezic.
Uz intern:
- florile - convulsii, gastride, ulcer gastric, enterocolite, diaree, menstre dureroase (dismenoree), guturai, astm bronsic, insomnii, colici abdominale, spasme, enterite, colite, balonari, meteorism, cefalee, insuficienta hepatica, orhite, nefrite, conjunctivite, sinuzite, nevralgii dentare si faciale, infectii ale cailor respiratorii superioare - sub forma de infuzie, tinctura, ulei.
Uz extern:
- florile - gingivite, abcese dentare, stomatite, hemoroizi, rani purulente, ulceratii, arsuri, foliculite, furuncule, eczeme zemuinde, fistule, vaginite, vulvo-vaginite, rani, panaritii, infectii dentare, stomatite, dureri ale bolilor reumatice, insolatie, migrene, ten iritat, ingrijirea tenului - sub forma de comprese, bai locale

Nucul

Arbore inalt (poate atinge chiar si 30 metri intaltime) caracterizat prin coroana sa larga, mai ales de cultura la noi intara, rareori creste spontan. Trunchiul este gros, iar scoarta are culoare cenusie.
Frunzele sunt eliptice, aromate. Fructul este o drupa de culoare verde, iar samanta este comestibila. Florile sunt unisexuate. Nucul infloreste in lunile mai sau iunie.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele recoltate in perioada de inflorire.
Nucul contine ulei volatil, grasimi, protide, tanin, vitamina C, flavone, substante minerale, vitamina A, C, B, pectine, acizi organici, etc.
Nucul are calitati aseptice, astringente, hipotensive, antialergice, cicatrizante, calmante, antimicotice, antireumatice, antidiareice, antiseptice.
Semintele fructelor se utilizeaza si in gastronomie in componenta preparatelor culinare.
Uz intern:
- boli gastrointestinale, edeme renale, colite, afectiuni ale cailor respiratorii superioare, osteoporoza, boli reumatice, enterite acute, diabet, diaree, nefrite, rahitism, leucoree - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- eczeme, ulceratii, acnee - sub forma de bai sau spalaturi locale.
Efecte adverse:
- Supradozajul, consumul de frunze de nuc fara sfatul medicului dar si stationarea sub coroana nucului timp indelungat nu sunt recomandate din cauza continutului ridicat de iod si juglona din compozitia frunzelor de nuc.

Oregano

Oregano este o planta din flora spontana, dar este si cultivat, din Europa (mai ales in zonele mai uscate). In Romania este cultivat in sere, dar si in gospodarii. Oregano are tulpina lemnoasa dreapta, ramificata, inalta de pana la un metru, rosiatica si in patru muchii. Frunzele sale sunt ovale, ascutite, cresc in perechi si sunt acoperite de perisori foarte fini. Florile cresc grupate in manunchiuri rotunde in varful tulpinilor si au culoarea roz- stacojie si sunt parfumate. Dintre elementele chimice continute de planta amintim: flavonide, uleiuri esentiale, timol, carvacrol. Cele mai importante calitati ale Oreganului sunt: antispastic, antiseptic, tonic, stimulativ, antifungic. In fitoterapie sunt utilizate partile aeriene ale plantei, ce se recomanda a fi recoltate la inceputul lunii iulie, cand apar primele flori. Pe langa uzul medicinal, aceasta planta este un condiment foarte apreciat si aromat.
Uz intern:
- infectii bacteriene si fungice (foarte eficient in combaterea ciupercii Candida albicans), infectii urinare, infectii pulmonare, infectii intestinale, tuse, bronsita, indigestii, flatulente - sub forma de infuzie.
Uz extern:
- dureri reumatice, migrene, dismenoree - sub forma de comprese locale sau ulei de masaj.

Orezul

Planta anuala de cultura, intalnita in zone cu climat bland si umed.
Radacina este fasciculata, se prelungeste aerian cu o tulpina cilindrica de pana la 1.3 m inaltime care prezinta frunze ce au lingula triungiulara, urechiuse dezvoltate ce inconjoara tulpina. Inflorescenta apare in iulie-august, sub forma de panicul, care se transforma in fructe cariopse, concrescute cu paleele.
Planta contine celuloza, proteine, grasimi, substante extractive neazotate, minerale (calciu, fosfor, fier, potasiu, sodiu, sulf, magneziu, mangan, clor, iord, zinc, fluor, arsenic) si vitamine A, B1, B6, B12 continute in coaja care din pacate se pierde in procesul de prelucrare. Cariopsele contin: 13.7 % apa, 10.4% fibre, 2.3% lipide, 5.8% proteine, 73.7% glucide.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza boabele de orez decorticate partial sau integral (orezul cargo – orezul curatat de prima lui invelitoare, de pleava, apoi orezul semi-complet care a suferit o prima prelucrare si orezul alb sau albit care este debarasat de ansamblul scoartei si de stratul proteic).
Are actiune astringenta, energetica, hipotensoare (scade presiunea sangelui), idiareica, diuretica (favorizeaza elimineare ureei), ajuta la vindecarea unor forme de cancer, vindeca psoriazisul, elimina caloriile in exces. Bobul de orez este utilizat si in gastronomie, fie la prepararea diverselor tipuri de mancaruri, salate sau deserturi. Este o planta atat alimentara cat si industriala.
Uz intern:
- afectiuni gastro-intestinale, azotemie, cancer de colon, cancer de prostata, cancer de san, colite de fermentatie, diaree, edeme cardio-renale, fermentatii intestinale, hipertensiune, litiaza, obezitate - sub forma de infuzie, decoct .
Uz extern:
- acnee, arsuri, boli dermatologice, ingrijirea tenului, eczeme zemuinde, leziuni inflamatorii supurate, psoriazis, surmenaj, rani, tegumente iritate - sub forma de decoct, cataplasme din faina fiarta.
Efecte adverse:
- Consumul excesiv de orez poate produce constipatie consumat des si in cantitati mari. In tarile in care este consumat frecvent orezul lustruit pot aparea epidemii de beri-beri (avitaminoze datorate lipsei vitaminelor B).

Orzul

Planta medicinala si alimentara (cereala) de cultura la noi in tara, intalnit in zone de campie si stepa.
Tulpina este in forma de pai iar frunzele sunt liniare si late. Florile cresc sub forma de spic compus. Fructul este o cariopsa. Orzul infloreste in luna iunie sau iulie.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza semintele. Recoltarea se face in faza de coacere deplina, de obicei toamna.
Planta contine proteine, glucide, alcaloizi, maltina, amidon, saruri minerale (calciu, magneziu, fier, fosfor, potasiu, vitamina A, B, C), enzime.
Orzul are efect emolient, antidiareic, tonic, antiinflamator, febrifug.
Planta se utilizeaza si in industria alimentara pentru fabricarea berii, glucozei, alcoolului, produselor de panificatie.
Uz intern:
- bronsite cronice, boli renale, convalescenta, boli hepatice, diaree, hipotensiune, hemoroizi, guta, tuberculoza, rahitism, febra, inflamatii ale cailor urinare (cistite, nefrite), boli ale aparatului respirator superior, diabet- sub forma de decoct, fiertura.
Uz extern:
- infectii cutanate, furuncule, afte bucale, boli reumatice, amigdalita - sub forma de bai sau spalaturi locale, compresa, cataplasma.

Ovazul

Planta medicinala si alimentara (cereala) de cultura la noi in tara, fiind intalnita mia ales in zonele cu climat racoros si umed. Fructul este o cariopsa. Frunzele sunt late si lungi, tulpina este de tip pai iar florile cresc sub forma de spic.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza semintele dar si planta intreaga. Ovazul infloreste in luna iulie sau iunie. Recoltarea se face inainte de coacere sau a maturarii depline a plantei.
Ovazul contine saruri si minerale (potasiu, fier, fosfor, calciu, magneziu), vitamine (vitamine din grupul B, carote, vitamina D), polizaharide, flavone, saponozide, steroli.
Planta are efect mineralizant, tonic, antidepresiv, stimuleaza activitatea glandei tiroida, emolient, sedativ, nervin, laxativ, depurativ.
Ovazul se foloseste in alimentatie pentru continutul ridicat de proteine, vitamine si grasimi ale semintelor.
Uz intern:
- constipatie, boli renale, oboseala fizica si psihica, convalescenta, nisip la rinichi, insomnie, tuse, bronsita, anxietate, astm bronsic, boli hepatice, boli reumatice, diabet - sub forma de decoct, tinctura, supa.
Uz extern:
- piodermite, ulceratii cutanate, veruci, seboree, hiperhidroza, dermatite - sub forma de compresa, cataplasma, bai sau spalaturi locale.
Contraindicatii:
- Consumul plantei este interzis in boala celiaca si obstructie intestinala.
Reactii adverse:
- Supradozajul determina dermatita de contact si balonare abdominala.

Paducel

Paducelul este un arbust spinos, care creste pana la 5metri inaltime, intalnit in zona de munte, campie, deal. Frunzele
Florile sunt de culoare alba, iar fuctele sunt sferice, mici ca dimensiune, de culoare rosie.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza florile, frunzele, fructele si rareori coaja de pe ramurile tinere.
Infloreste in lunile mai sau iunie. Florile se culeg in lunile mai sau aprilie, frunzele se recolteaza dupa perioada de inflorire, iar fructele se recolteaza din luna septembrie pana in noiembrie.
Planta contine flavonoizi, acizi triterpenici, acid crategic, acid ursolic, pectine,vitamina c, steroli vegetali, taninuri. Paducelul este tonic cardiac, astringent, antiasmatic, vasodilatator, hipotensiv.
Uz intern:
- flori, frunze, fructe - hipertensiune arteriala, tahicardie, palpitatii, angina pectorala, manifestari neurovegetative cardiace, aritmii cardiace, insomnii, vertij, diaree, enurezis, litiaza renala, insuficienta cardiaca, afectiuni hepatice, faringite, climax, nevroze, arteroscreloze, celulita, obezitate, palpitatii, iritabilitate, insomnii, surmenaj psihic si intelectual, irascibilitate - sub forma de infuzie, decoct.
- coaja - febra - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- flori - cuperoza, eritem – sub forma de comprese.
Contraindicatii:
- Consumul de paducel nu se recomanda in timpul sarcinii, alaptarii sau la copii mici.

Papadia

Papadia este o planta medicinala comuna, destul de des intalnita, care se gaseste in pasuni, campii, munti, dar si nisip. Are frunze lungi, crestate si flori grupate in capitule. Infloreste incepand din luna aprilie pana in luna septembrie.
Frunzele sunt bogate in potasiu, iar pentru a se beneficia din plin de principiile lor active vor fi recoltate din luna mai pana in august. Frunzele de papadie contin vitamina A, B2, D, si G dar si minerale.
Radacina se va recolta in primele luni de primavara sau din septembrie pana in noiembrie, cand continutul de taraxacina (pectina, vitamina B1, C si D) si inulina este crescut.
Tijele se vor recolta in timpul infloririi. Cura cu tije proaspete, de papadie, recomandata in mod special diabeticilor, este indicata primavara (timp de doua saptamani se vor consuma cate 6 tije pe zi). Consumul de tije se va face doar cat planta este inlforita. Cura ajuta si la eliminarea calculilor biliar.
Planta macerata se va consuma cu 30 de minute inainte de micul dejun si la 30 de minute dupa acesta.
Papadia se poate consuma si sub forma de salata, preparata din frunze si radacini proaspete la care se adauga sare, otet si ulei.
Floarea, poate fi gatita in compozitia ciorbelor, salatelor sau se poate praji usor in ulei incins.
Uz intern:
- partea aeriana: in caz de boli de ficat, icter, malarie
- florile: pentru obezitate, eliminarea toxinelor din sange
- radacinile: pentru dischinezii biliareateroscreloza, ulcere varicoase, varice, eczeme, diabet, stari febrile, reumatism, boli digestive (constipatie), boli de ficat, imunostimulator al organismului
- frunzele: ateroscreloza, boli de ficat, diabet, anemie, guta, abcese, boli renale (diuretic), edem asociat cu hipertensiune arteriala.
Uz extern:
- de la partea aeriana se va folosi sucul pentru veruci (plane, vulgare sau papilomatoase).

Pastarnacul

Planta bianuala, legumicola, intalnit in flora spontana dar si cultivata la noi in tara. Radacina este tuberizata si pivotanta, tulpina inalta si ramificata iar frunzele penat-sectate. Florile sunt galbene, sub forma de umbrela, compusa. Pastarnacul infloreste in a doua parte a verii, in lunile iulie si august. Fructele sunt dicariopse cu margini aripate. In scop fitoterapeutic se utilizeaza radacinile si frunzele.
Planta contine saruri minerale (in special potasiu), uleiuri volatile, vitaminele A, B1, B2, C, celuloza, proteine, grasimi, glucide solubile,
Are actiune diuretica, depurativa, tonica, antireumatismala, antipiretica, antitoxica, emenagoga, sedativa si stomahica.
Planta este utilizata in alimentatie si ca remediu natural in medicina populara. Pastarnacul este considerat o planta foarte nutritiva, importanta si datorita efectelor sale medicinale.
Intreaga planta are un miros specific.
Uz intern:
- colecistite, dureri gastrice, atonii veziculare, enterocolite spastice, insomnii minore, nefrita, disurie, colici renale, dereglari endocrine (sindrom menstrual), reumatism, obezitate, boli vasculare, infectii, stari febrile, inapetenta, dismenoree, febra – consumat crud, ras, decoct, uleiuri, extracte din frunze si mai ales din radacini.

Padlageaua rosie

Patlageaua rosie este originara din America de Sud (Peru, Bolivia), dar a fost aclimatizata cu succes pe toate continentele. In tara nostra este o planta de cultura, cultivata atat la scara larga, cat si in gospodarii.
Patlageaua are tulpina inalta, acoperita cu perisori, poate ajunge pana la 3 m lungime, dar este fragila si are nevoie fie de spaliere de sustinere, fie se agata de alte plante sau suporti. Frunzele sunt lobate (intre 5 si 9 frunzulite pe un petiol), acoperite cu perisori fini. Florile sunt mici si galbene. Fructele sunt rosii, carnoase, gustoase si au multe seminte mici. Printre elementele chimice constitutive se numara: apa 90%, glucide, protide, licopen, acizi organici: malic, pectic, citric, fructoza, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, zinc, cupru, fier, bor, iod, vitaminele: A, B1, B2, B6,C, PP, E, K, acid folic, betacaroten.Principalele proprietati ale plantei sunt: energetic, remineralizant, revitalizant, echilibrant celular, aperitiv, racoritor, antiscorbutic, antiinfectios, dezintoxicant, alcalinizant al sangelui prea acid, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, antioxidant, usureaza digestia substantelor feculente si a amidonului. In fitoterapie se utilizeaza fructul (rosia).
Uz intern:
- afectiuni vasculare, arterioscleroza, artritism, astenii, atonie gastrica, azotemie, boli de ficat, constipatie, enterite, guta, hiperaciditate gastrica, hipervascozitate sangvina, inapetenta, insuficienta cardiaca cu edeme, intoxicatii cronice, litiaza urinara si biliara, obezitate, palpitatii, pancreatite, periartrite, pletora, reumatism, stari congestive, stari inflamatorii ale tractului digestiv - sub forma de rosii consumate ca atare, suc proaspat sau conservat.
Uz extern:
- acnee, comedoame, eruptii cutanate, intepaturi de insecte, iritatii tegumentare, seboree - sub forma de rosii zdrobite si aplicate local, masca din rosie si caolin.

Patlageaua vanata

Planta este originara din India si Sri Lanka, dar a fost aclimatizata cu succes in Europa, America si Asia. In Romania este cultivata in sere sau gospodarii. Planta are o inaltime de pana la 1,5 m si este spinoasa. Frunzele sunt mari si lobate. Florile sunt albe spre purpuriu. Fructul este carnos, are culoare vinetie, in interior este verezuie si prezinta multe seminte. Printre componentele chimice constitutive se numara: apa 92%, protide, lipide, glucide, fosfor, magneziu, calciu, potasiu, sulf, sodiu, clor, fier, mangan, cobalt, zinc, cupru,iod, vitaminele: provitamina A, B1, B2, C, PP, scopoletin si scoparon, tripsina. Principalele proprietati ale plantei sunt: antianemic, laxativ, diuretic, stimulent hepatic si al pancreasului, calmant, reduce tumorile, previne cancerul in special la stomac datorita tripsinei, normalizeaza tensiunea arteriala. In fitoterapie este utilizat fructul.
Uz intern:
- afectiuni cardiace, anemie, artrita, cancer la stomac, constipatie, convulsii, dureri, epilepsie, eretism cardiac, hipercolesterolemie, nervozitate, oligurie, reumatism, scrofuloza - sub diverse forme culinare, infuzie de rondele de vanata, tinctura, macerat in alcool.
Uz extern:
- abcese, arsuri, hemoroizi, lumbago - sub forma de cataplasme fierbinti, tinctura.

Patlagina

Patlagina este planta erbacee perena, creste pana la 40 cm inaltime, se poate intalni pretutindeni adaptandu-se foarte usor si rapid in orice fel de conditii, de la ses la munte, atat pe pasuni cat si in culturi, pe marginea drumului sau a apelor. Frunzele ovale, medii spre mari, petiolate si ci varful limbului ascutit, tulpini drepte, subtiri, florifere, avand in varf flori de dimensiuni reduse, culoare galbuie, alba sau bruna (in functie de specie) sub forma de spic, alcatuite din 4 sepale si 4 petale iar androceul din 4 stamine, fructul este o capsula biloculara cu seminte brune cand e copt. Patlagina infloreste din mai pana in septembrie.
Radacina este sub forma de rizom scurt, bine infipt in pamant, de culoare galbena si ramificata. Se recolteaza toata vara avand mare grija la uscarea frunzelor.
Nu are miros specific dar gustul este acrisor-amarui.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele sau toata partea aeriana, inclusiv semintele.
Planta contine: aucumbina sau aucubozida cu structura furanica, mucilagii (xiloza, acid poliuronic, pentozane etc.), tanin, alantoina, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substante proteice, carotenoizi, filochinona, substante minerale ( potasiu, calciu, fosfor, magneziu, zinc, fier, sodiu, mangan, cupru, bor, molibden si aluminiu), substante antibiotice, vitaminele A, C, K. Semintele contin mucilagii si planteoza.
Patlagina are calitati terapeutice foarte apreciate: antimicrobiene, emoliente, antiinflamatorii, expectorante, diuretice, antidiareice, cicatrizante, depurative, astringente, hemostatice.
Uz intern:
- tuse, tuse convulsiva, afectiuni ale aparatului respirator, astm pulmonar si bronsic, tuberculoza, pulmonara limbrici, abcese, amigdalita cronica, arteroscleroza, afte, infectii bucale, faringite, traheite, gastrita hiperacida, ulcere si ulceratii - sub forma de suc sau ceai, decoct, infuzie.
Uz extern:
- acnee, rani, eruptii si iritatii cutanate, eczeme, umflaturi, furuncule, zona zoster, inflamatii articulare, reumatism – sub forma de suc, cataplasme din planta proaspata, strivita, oparita sau sub forma de ceai, decoct, praf de planta uscata simpla sau in diverse creme si unguente.

Padicuta

Aceasta planta face parte din familia Lycopodiaceae, se aseamana cu muschiul de pamant si este vesnic verde. Este o planta din flora spontana, ce creste in Europa si America de Nord, in unele tari fiind ocrotita de lege. In Romania se gaseste la altitudini de peste 600 de metri, la liziera padurilor sau in padurile de conifere. Nu suporta lumina directa a soarelui, prefera umbra deasa, racoarea si solurile umede. Are vrejuri lungi, ce ajung pana la 1- 2 m lungime. Din aceste vrejuri cresc tulpinite lungi de 7-10 cm, moi la pipait, ramificate, cu frunze liniare, ascutite la varf, moi si dese ca niste solzisori, care se termina cu un fir alb, lung. Cand are varsta de patru ani, pe aceste vrejuri apar 2-3 pistiluri lungi, galbui cu polen, ca niste spice - florile, care infloresc din iulie pana in septembrie . Contine urmatoarele substante: clamatina, anatina, licopodina, clavatoxina, nicotina, substante de natura flavonica, triterpenica, minerale, iar sporii contin: acizi grasi, acizi esterificati, fitosterine. In scop fitoterapeutic se foloseste intraga parte aeriana a plantei si sporii, care trebuiesc recoltati in iulie- august, inainte sa se scuture. Datorita faptului ca o planta ajunge greu la maturitate trebuie avut grija sa nu se smulga cu radacina si sa nu se rupa vrejurile taratoare. Proprietati: diuretica, purgativa, antitumorala, antireumatismala, combate caderea parului si ii stimuleaza cresterea, sicativa contra transpiratiei. Alte utilizari: in industria metalurgica se folosea la prepararea formelor in care se toarna fonta.
Uz intern:
- alcoolism, alopecie, artrita, boli renale sau genitale, crampe musculare, boli ale aparatului urinar, boli hepatice, cancer, ciroza, constipatie, hipertensiune arteriala, hiperhidroza, litiaze renale si biliare, nicotism, spasme abdominale – sub forma de infuzie, decoct, tinctura.
Uz extern:
- alopecie, escare, hemoroizi, rani, reumatism, transpiratie excesiva- sub forma de bai locale, spalaturi si cataplasme din infuzia de planta maruntita sau macerat, sporii plantei pentru pudraje.
Efecte adverse:
- Supradozajul poate duce la spasme intestinale.
Sus In jos
http://mirey.forumgratuit.ro
Admin
Admin
Admin


feminin Numarul mesajelor: 1390
Comentarii: Informatii diverse:

http://mercador.ro/oferte/user/7lZy/
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/mirelastroe1969ro.html
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/turisfn.html
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/florianmihai.html
http://mirelaro1969.cabanova.ro/
http://www.marketglory.com/strategygame/Airmid
http://www.pinterest.com/mihaiflorin88/

Pasiuni personale: poezie, grafica,fotografiat si goblen.

ADMIN: Stroe Mirela
Data de inscriere: 05/03/2008

Foaie de personaj
Pasiuni:
Aspiratii:
Regrete:

MesajSubiect: Natura de partea ta   Joi Iul 29, 2010 2:07 pm

Lacramioara

Planta medicinala sau ornamentala, care creste in mod special la umbra arborior mari. Planta cu frunze lungi si lucioase, flori albe de forma unor clopotei. Florile au miros placut.
Lacramioara contine agliconi, saponozide, kampferol, acizi organici, amide, acizi fenolici, ulei volatil, glicozide, substante amare. In scop medicinal se utilizeaza frunzele recoltate inainte de inflorire, incepand cu lunile aprilie sau mai. Lacramioara are efect cardiotonic, nervin.
Planta este utilizata si in industria parufumurilor.
Uz intern:
- boli cardiace, nevralgii, manifestari neurovegetative cardiace, insuficienta aoritica, mitrala, infarct miocardic, ameteli, dureri de cap, hipotensiune arteriala, palpitatii, cefalee, gripa, pneumonie – sub forma de infuzie, decoct.
Contraindicatii:
- Consumul de frunze de lacramioara se recomanda doar cu avizul medicului, autoterapia nu este permisa, intrucat acestea sunt toxice.
Efecte adverse:
- Consumul fructelor sau supradozarea pot determina tahicardie, varsaturi, artimii, greata, poliurie, vertij, colaps.

Lamaiul

Planta medicinala sau ornamentala, care creste in mod special la umbra arborior mari. Planta cu frunze lungi si lucioase, flori albe de forma unor clopotei. Florile au miros placut.
Lacramioara contine agliconi, saponozide, kampferol, acizi organici, amide, acizi fenolici, ulei volatil, glicozide, substante amare. In scop medicinal se utilizeaza frunzele recoltate inainte de inflorire, incepand cu lunile aprilie sau mai. Lacramioara are efect cardiotonic, nervin.
Planta este utilizata si in industria parufumurilor.
Uz intern:
- boli cardiace, nevralgii, manifestari neurovegetative cardiace, insuficienta aoritica, mitrala, infarct miocardic, ameteli, dureri de cap, hipotensiune arteriala, palpitatii, cefalee, gripa, pneumonie – sub forma de infuzie, decoct.
Contraindicatii:
- Consumul de frunze de lacramioara se recomanda doar cu avizul medicului, autoterapia nu este permisa, intrucat acestea sunt toxice.
Efecte adverse:
- Consumul fructelor sau supradozarea pot determina tahicardie, varsaturi, artimii, greata, poliurie, vertij, colaps.

Leusteanul

Planta perena cultivata, uneori datorita conditiilor de mediu sau cultura se poate salbatici.
Leusteanul prezinta un rizom gros, usor brun, ramificat care se ontinua cu o tulpina aeriana dreapta si ramificata de pana la 2.5 m inaltime. Frunzele au forma de elipsa sau rombica, crestate si consistente, culoare verde-lucitor, cu teci membranoase si proeminente, prinse de tulpina prin petiol si cu un miros puternic, specific. Infloreste pe tot parcursul verii, cu flori mici hermafrodite, cu petale galbe-deschis. Fructul este dicariopsa lat-eliptica cu mericarpii cu coaste aripate.
In scop fitoterapeutic se poate utiliza intreaga planta dar in special rizomul, frunzele si semintele. Leusteanul se poate utiliza sub forma proaspata dar si uscat ca pulbere sau in infuzii si tincturi.
Planta contine uleiuri eterice, terpinol, vitamine (acid scorbic), acizi organici, saruri minerale, glucide simple, amidon, rezine.
Are actiune diuretica, expectoranta, carminativa, sedativa, reglatoare a tractului intestinal. Planta este utilizata si in gastronomie, fiind un apreciat condiment folosit la ciorbite si fripturi.
Uz intern:
- colicile abdominale la copii, constipatie, edemele cardiace si renale, bronsitele, traheitele, constipatiile, durerile menstruale, hipertensiune, tuse cu guturai, tuse convulsiva, pofta de mancare excesiva - sub forma de infuzie, decoct, tinctura din radacina, frunze si seminte sau chiar planta maruntita si mestecata.
Uz extern:
-dureri de cap, urticarie, junghiuri, muscaturi de sarpe – sub forma de infuzie, decoct, cataplasma

Lintea

Planta alimentara dar si medicinala cultivata la noi in tara. Lintea este acoperita de peri desi. Funzele sunt paripenat compuse. Florile sunt de culoare alba. Fructul este o pastaie cu seminte comestibile. Semintele variaza ca dimensiune si culoare in functie de soi (culoarea variaza: portocaliu, rosie, maro, verde).
Lintea infloreste din luna mai pana in luna iulie. In scop fitoterapeutic se utilizeaza semintele.
Lintea contine fibre, proteine, amidon, glucide, lipide, calciu, sodiu, magneziu, mangan, fosfor, fier, vitamina A, vitamina B, vitamina C.
Planta are calitati galactogene, tonice. Este utilizata in gastronomie, intrand in componenta preparatelor culinare.
Uz intern:
- convalescenta, stimularea lactatiei, dispepsie, efort intelectual, astenie, boli hepatie, anemie feripriva, afectiuni gastrointestinale, hipercolesterolemie, boli cardiace - sub forma de fiertura, faina.
Uz extern:
- abcese, plagi - sub forma de cataplasma.
Contraindicatii:
- Consumul de linte nu se recomanda in cazul bolilor de rinichi.

Leventica

Planta anuala, subarbust cultivat, care poate atinge chiar si un metru inaltime, cu multe ramificatii. Florile au culoare de la albastru-violet aranjate sub forma de spic.
Infloreste din luna iunie pana in august. Ca principii active, contine alcooli, cineol, borneol, linalol, geraniol, derivati cumarinici. Mirosul plantei este aromat.
Florile contin ulei volatil, acetat de linanil, geraniol, linalil, butirat de linalil, linaliol, acizi si esteri, cumarina, minerale, cariofilen, tanin, principiu amar etc. Levantica este un aromatizant puternic, utilizat atat in fitoterapie, arta culinara, dar si in cosmetica sau parfumerie. In scop medicinal se recolteaza varfurile plantei si florile, atunci cand jumatate dintre ele sunt inflorite. De obicei, perioada de recoltare coincide cu inflorirea: incepand din luna iunie pana in luna august.
Uz intern:
- florile - boli digestive, cefalee, bronsite astmatiforme, gripa, tuse, stari febrile, tonic general, astenie, insomnie, migrena, laringita, bronsita, parazitoze intestinale, vertij, afectiuni hepatosplenice, migrene, icter, epilepie, neuroastenie, boli reumatice, pneumonie, gatigabilitate, hipotensiune, amenoree, oligurie, uremie, neuroastenie - sub forma de infuzie, tinctura.
Uz extern:
- florile - acnee, plagi, ulceratiicutanate, cuperoza, contuzii, arsuri, alopecii difuze, eczeme, leucoree - sub forma de bai locale, comprese.

Liliacul

Arbust cu flori mici liliachii sau albe intalnit spontan in tara noastra in zona de stepa si subalpina. Frunzele sunt ovale, cu marginea intreaga. Fructul este o capsula. In scop fitoterapeutic se utilizeaza scoarta, frunzele, mugurii si florile. Liliacul contine glucide, substante amare, amidon, rezine, glucozizi, etc.
Planta are efect vasodilatator, tonic, stomahic, astringent, febrifug, antireumatic.
Datorita mirosului placut al florilor, liliacul se foloseste in industria cosmetica si cea a parfumurilor.
Uz intern:
- stari febrile, boli hepatice, boli reumatice, guta, golici, astenie, diabet - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- arsuri, dureri reumatice - sub forma de compresa

Lucerna

Planta medicinala din familia Leguminoase, raspandita in tara noastra, mai putin in zona de nord-vest. Lucerna nu agreaza excesul de umiditate sau solurile acide.
Lucerna are radacina de 1-2 metri. Florile au culoare albastru-violet. Fructul este o pastaie rasucita in spirala. In scop fitoterapeutic se utilizeaza intreaga planta, recoltata la inceputul infloririi. Planta infloreste din luna mai pana in luna octombrie.
Lucerna contine minerale, vitamine, amidon, glucide, proteine, pectine, tanin, saponine, amine, cumarine, triterpene, carotenoide, purine, steroli, pigmenti, izoflavone, cumestrol,
Planta are proprietati antihemoragice, antianemice, remineralizante.
Lucerna este atat planta medicinala, alimentara dar si furajera.
Uz intern:
- anemie, hipocalcemie, hipercolesterolemie, metrorargie, diabet, stimularea secretiei lactate - sub forma de infuzie, decoct.

Lumanarica

Planta bienala care creste din zona de campie si deal, pana in cea subalpina, iubitoare de lumina.
Frunzele sunt mari, ca dimensiune si catifelate datorita unor peri de culoare galbena care le acopera. Florile sunt mari, galbene-aurii aranjate sub forma de spic lung. Fructul este o capsula.
Planta infloreste din luna iunie pana in luna octombrie.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza florile care se vor recolta pe masura infloririi si rareori frunzele.
Planta contine mucilagii, saponine, flavonoide, zaharuri, tanin, rezine, ulei volatil, steroli vegetali, carotenoizi, iridoide, ulei eteric.
Lumanarica are proprietati expectorante, antitusive, antiinflamatoare, sudorifice, antiasmatice, antimicrobiene, antihistamice, antispastice, antivirale.
Uz intern:
- bronsita, astm, raguseala, laringita, angine, gastroenterinta, tuberculoza, traheita - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- hemoroizi, degeraturi, furuncule, plagi atone – sub forma de bai locale, comprese.

Macesul

Macesul este un arbust inalt, cu tulpina acoperita de spini cu varful curbat. Planta multianuala, creste pe dealuri, la marginea padurilor, fanetelor sau pe marginea drumurilor. Frunzeles sunt dintate. Florile au culoare roz sau alba, formate din cinci petale. La maturitate, in receptaculul plantei formeaza se in interior, fructele de maces (achene) care au culoare portocaliu inchis sau rosie.
Planta infloreste in luna iunie. Fructele se recolteaza incepand din luna august pana in septembrie, inainte de venirea toamnei, cand fructele isi schimba culoarea in rosu-portocaliu.
Fructele contin o cantitate mare de vitamina C.
In scop fitoterapeutic se folosesc fructele, florile si frunzele. Macesul contine acid dehidroascorbic, vitamina A, vitamina B1, vitamina B2, vitamina P, vitamina K, acid nicotinic, compusi terpenici, acizi citric si malic, apa, zaharuri, proteine, minerale, vitamina E, vitamina PP. Uleiul din semnintele de macese contine acizi esentiali, lecitine, carotenoide si vitamina F.
Uz intern:
- fructele - telangiectazii, sindrom dispeptic biliar, ascarioza, litiaza urinara, astenie, diaree, hipovitaminoze (avitaminoze), convalescenta, astm bronsic - sub forma de decoct, infuzie, macerat
- florile - astenie, surmenaj, constipatie, telangiectazii,litiaza biliara, helminitiaza, dizenterie, retentie urinara - sub forma de infuzie, decoct, macerat
Uz extern:
- fructele - seboree - sub forma de comprese, extract, tinctura
- frunzele - Ulceratii cutanate, arsuri, plagi - sub forma de comprese, extract, tinctura
- florile - arsuri - sub forma de comprese, extract, tinctura

Macrisul

Macrisul iepuresc este o palnta din flora spontana din regiunile cu clima temperata. In tara noastra este o planta comuna in padurile de munte, in molidisuri si fagete, pe soluri acide si bogate in humus.
Este o planta de talie mica mica ce are in pamant un rizom din care pleaca frunzele trifoliate. Florile sunt mici, cate una pe fiecare tulpina, albe cu vinisoare purpurii. Intreaga planta are gust acrisor placut. Dintre substantele chimice din compozitia plantei amintim: acid oxalic, oxalat de potasiu, tanin, mucilagii, pectine, enzime, principii sulfurate, saruri minerale, vitamina C.Principalele calitati ale Macrisului iepuresc sunt: diuretic, antidiareic, antiscorbutic, antidot in intoxicatii cu arsen si mercur. In fitoterapie sunt utilizate frunzele si radacinile (crude sau uscate).
Uz intern:
- astenie de primavara, avitaminoze, boli hepatice cronice, cancer, diaree, digestie dificila, dureri de piept, febra, inapetenta, intoxicatii cu metale grele, scleroza in placi - sub forma de frunze proapete mancate ca atare, decoct de planta proaspata sau uscata, decoct de radacina.
Uz extern:
- abcese, leziuni bucale - chiar ulcerate, rani, scabie - frunzele zdrobite aplicate local, frunze uscate amestecate cu miere se aplica pe locurile cu afectiuni si au un puternic efect cicatrizant, lanolina amestecata cu pasta din radacini si frunze se aplica in locurile afectate de scabie.

Macul de camp

Planta anuala, des intalnita in culturile cu cereale sau la marginea campurilor. Frunzele macului de camp sunt ovale si crestate,acoperite de peri aspri. Florile sunt unice in varful tulpinii, cu patru petale de culoare rosie, deseori cu o pata neagra in mijloc.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza petalele florilor, capsulele crude sau uscate.
Macul de camp infloreste din luna mai pana in luna iulie. Recoltarea se va face dupa deschiderea florilor. Planta contine: alcaloizi, mucilagii, acizi organici, proteine, taninuri, saponine, principii amare, mucilagii, lipide, glucide. Macul are actiune expectoranta, emolienta, antispastica, sedativa si analgezica.
Uz intern:
- tuse convulsiva, tuse iritativa, bronsita, pneumopatii, febra, colici abdominale, faringite, pleurezie, laringita, rujeola - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- ulceratii, blefarite - sub forma de spalaturi sau bai locale, comprese.
Contraindicatii:
- Consumul plantei sub orice forma este interzis copiilor.

Mararul

Planta anuala, cu flori de culoare galbena, care creste pe orice fel de teren bogat in umiditate. In scop fitoterapeutic se exploateaza partea aeriana a plantei si semintele recoltate inainte sau in timpul infloririi. Semintele se recolteaza in momentul in care culoarea lor devine maronie.
Mararul este un remediu folosit in cazul bolilor sau proceselor inflamatorii, stimuleaza lactatia, este antispastic, antimicrobian si carminativ. Mararul contine flavonoide, ulei volatil (carvona) fitoestrogeni si fitonutrienti, potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, cupru, vitamina B3, vitamina C cu efect antioxidant asupra organismlui.
Este o planta cu aroma intensa, care se utilizeaza intergral in gastronomie, ca ingredient si condiment.
Uz intern:
- seminte - meteorism abdominal, colici abdominale, stimularea secretiei lactate, inflamatii ale aparatului urinar, sindrom de colon iritabil, dispepsie, cistite, frigiditate, impotenta sexuala, insomnie, menstre abundente, sindrom premenstrual, retentii hidrice, edeme, simptome ale menopauzei, osteoporoza, lauzie, aerofagie, previne complicatiile diabetului, boli cardiace - sub forma de infuzie, pulbere, tinctura
Uz extern:
- semintele - seboree, dermatite pruriginoase, pigmentatii cutanate, hemoroizi - sub forma de comprese, bai locale

Maslinul

Maslinul este un arbore originar din Siria si zonele de litoral din Asia Mica, foarte raspandit in Grecia. In Romania s-a incercat cultivarea lui in sere. Maslinul este un pom mic, care area trunchiu; si ramurile noduroase la maturitate, frunzele au o culoare speciala specifica de gri-verde (oliv). Florile sunt albe, asezate in grupuri de 15- 30 pe un racem si apar vara. Fructele (maslinele) sunt drupe verzicare si cad din copac toamna tarziu, au in interior un sambure dur. Dintre elementele chimice constitutive ale maslinei enumeram: apa, vitaminele A, B, C, E, F, saruri minerale, materii azotate, grase, ulei, substante extractive, sulf, fosfor, cupru, mangan, calciu, fier, magneziu, protide, celuloza, etc. Principalele calitati: asigura o buna digestie, laxativ, asigura drenajul biliar, purgativ, emolient, antidot al otravilor, colagoga, stimuleaza functionarea ficatului, scade colesterolul, ajuta la inmuierea keratozelor, vindeca leziuni si diferite rani. In fitoterapie este folosit fructul (maslina) din care se extrage uleiul la rece. Mai este utilizat la prepararea salatelor, in industria cosmetica intra in componenta numeroaselor produse dedicate ingrijirii tenului si parului.
Uz intern:
- afectiuni hepatice, afectiuni digestive, anemii, colici, colesterol ridicat, constipatie, diabet zaharat, dischinezie biliara, guta,hipertensiune, litiaze renala sau biliara, nevrite, viermi intestinali - sub forma de ulei presat la rece.
Uz extern:
- abcese, alopecie, arsuri, dureri diverse, entorse, furuncule, panaritiu, paradontoza, pecingine, pioree, reumatism, unghii deteriorate - sub forma de ulei aplicat ca atare, masaj local pe locul dureros cu ulei incalzit, amestecat cu apa de var inmoaie keratozele.

Merisorul

Merisorul este un arbust mic, intalnit la noi in tara in zona alpina in pajisti, tufarisuri sau luminisuri. Florile sunt albe sau roz, iar fructul este o baca de forma sferica si culoare rosie care contine seminte roscate. In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele sau fructele. Recoltarea se face toamna, in luna septembrie sau in luna octombrie.
Planta contine glicozizi, saponine, fenoli, proteine, lipide, glucide, pectine, vitamine (A,C), substante minerale, glicozid, tanin, acid malic, acid citric, zaharuri, flavonoizi.
Merisorul are actiune antiseptica a cailor urinare, astringenta, antiinflamatoare, diuretica, diaforetica.
Uz intern:
- boli urinare (cistite, pielonefrite, colibaciloze, uretrita), boli reumatice, diabet, diaree, edeme - sub forma de infuzie, decoct sau consumul fructelor in forma cruda, sucuri, compoturi.
Uz extern:
- laringite, eczeme, afte, stomatite - sub forma de decoct, gargara, cataplasma.
Contraindicatii:
- Consumul plantei (in mod special al frunzelor) nu se recomanda in timpul sarcinii

Migdalul

Arbore care poate atinge peste 10 metri intaltime, cultivat in tara noastra in zonele cu clima blanda, in Oltenia, Banat si Dobrogea.
Florile au culoare de la roz deschis pana la alb. Fructele de migdal cresc in ciorchini, au marimea unei piersici, gust dulce sau amar, forma ovala, culoare galben-maronie, iar samburele este acoperit cu o coaja catifelata. Migdalele au gust amar sau dulce. Migdalul infloreste in lunile martie sau aprilie.
Migdalul contine mucilagii, gliceride, proteine, colina, enzime, asparagina, vitamina C, tocoferol, riboflavina, acid pantotenic, acid folic, tiamina, minerale (fosfor, potasiu, calciu, magneziu, fier), steroli, aminoacizi,
In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele, cojile de la semninte. Are efect antiinflamator, cicatrizant, emolient, antiseptic. Migdalele sunt utilizate in gastronomie (patiserie) dar si in industria cosmetica sau a parfumeriei.
Uz intern:
- tuse, ulcer gastric, astm, difterie, constipatie.
Uz extern:
- prurit, seboree, ulceratii bucale, micoze cutanate, arsuri.
Contraindicatii:
- Migdalele amare nu se consuma in stare crude, intrucat determina intoxicatii care pot duce la deces.

Morcovul

Planta legumicola si medicinala, bienala, iubitoare de soare, care creste spontan pe pasuni sau fanete sau este cultivata. Florile sunt mici, albe iar radacina este groasa, de culoare portocalie, suculenta. Fructele sunt diachene costate. Morcovul infloreste din luna iunie pana in luna octombrie.
Planta contine fibre dietetice, betacarotina, vitamina c, vitamina A, vitamina B1, vitamina B2, vitamina B6, vitamina PP, dextroza, levuloza, saruri minerale (fier, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, arsenic, mangan, sulf, cupru, brom), aspragina, daucarina, pectina, proteine, lipide, glucide. In scop medicinal se cultiva frunzele proaspete, fructele si radacina de la morcovul salbatic sau fructele si radacina de la morcovul de cultura. Recoltarea se face la morcovul salbatic in luna martie sau in octombrie.
Morcovul are calitati antianemice, hepatoprotectoare, hipotensive, antioxidante, carminative, antispastice, cicatrizante, antidiareice, laxative, depurativ, diuretic, galactogog, vermifug.
Uz intern:
- diaree, tulburari gastrointestinale, gastrite hipoacide, enterocolite, anemie, colibaciloza, icter, constipatie, hipovitaminoza A, sindrom dispeptic gastric, retentii hidrosaline, tuberculoza, bronsite, astm bronsic, astenii, dismenoree, sterilitate, lehuzie, diabet zaharat, insuficienta hepatobiliara, litiaza, arteroscreloza, boli reumatice, guta, dermatite, fatigabilitate, oxiuroza - sub forma de suc, infuzie.
Uz extern:
- rani cutanate, arsuri, ulcere, prurit, furuncule, pecingine, degeraturi, crapaturi, tenuri ridate - sub forma de decoct, suc, cataplasma.
Contraindicatii:
- Nu se recomanda consumul de morcov in caz de cataracta si glaucom.
Efecte adverse:
- Supradozarea poate determina fotodermatoze (fotosensibilitate, urticarie solara, etc.), cristalizari la nivelul cristalinului.

Murul

Murul este un arbust din familia Rosaceae, intalnit in Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord si America de Nord. In Romania creste la marginea padurilor, in poieni, in lunci si de-alungul apelor curgatoare, in zone deluroase - sub forma de tufisuri. Tulpinile sale sunt drepte sau arcuite, deseori taratoare, ajung pana la 3 m lungime, acoperite cu tepi ascutiti si puternici, incovoiati ca niste ghiare. Frunzele sunt alterne, alcatuite din foliole, care sunt ovale si dintate pe margini, au culoare verde inchis pe fata superioara si mai deschis pe cea inferioara, au nervuri paroase si proieminente pe partea inferioara. Florile sunt albe sau roze, dispuse corimbifer, si se deschid in lunile iunie-august. Fructele sunt carnoase, compuse, rosii la inceput si cand se coc sunt negre si dulcege. Substantele chimice continute de mur sunt: acizi - izocitric, succinic, lactoizocianic, oxalic si malic-, monoglucida cianidica, zahar, materii grase, proteine, tanin, flavone, inozitol, saruri minerale, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C, E. Proprietatile plantei sunt: astringent, antiseptic, dezinfectant, modereaza secretiile, provoaca strangerea tesuturilor, antidiareic, stomahic, spasmolitic, laxative, depurativ, nutritive, reda acuitatea vizuala, reface celulele lezate ale tubului digestiv, este util in diabet. In fitoterapie sunt folosite frunzele si fructele, care se recolteaza astfel: frunzele tinere, fara petiolul principal, inainte si in perioada infloririi, iar fructele in iulie-august.
Uz intern:
- afectiuni oculare, afectiuni pulmonare, anemie, angine, boli de colagen, boli renale, bronsite, cancer, constipatie cronica, colita de putrefactie, ciclu menstrual neregulat cu hemoragii mari, dezinfectant intestinal, diabet, diaree, dismenoree, enterocolite, gastrita hipoacida, hemoragii, hemoroizi, inflamatii laringo-esofagiene, infectii intestinale sau urinare, leucoree, psoriazis, refacerea celulara mai ales a tubului digestiv, ulcer gastric - sub forma de infuzie din frunze si/ sau fructe uscate, consumul fructelor ca atare sau sub forma de sirop, dulceturi.
Uz extern:
- afectiuni dermatologice, afte, amigdalita, fisuri anale, gingivite, stomatite, varice - sub forma de spalaturi, gargara, comprese cu infuzie de frunze.
Sus In jos
http://mirey.forumgratuit.ro
Admin
Admin
Admin


feminin Numarul mesajelor: 1390
Comentarii: Informatii diverse:

http://mercador.ro/oferte/user/7lZy/
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/mirelastroe1969ro.html
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/turisfn.html
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/florianmihai.html
http://mirelaro1969.cabanova.ro/
http://www.marketglory.com/strategygame/Airmid
http://www.pinterest.com/mihaiflorin88/

Pasiuni personale: poezie, grafica,fotografiat si goblen.

ADMIN: Stroe Mirela
Data de inscriere: 05/03/2008

Foaie de personaj
Pasiuni:
Aspiratii:
Regrete:

MesajSubiect: Terapia naturista   Joi Iul 29, 2010 2:06 pm

Fasolea

Fasolea este o planta medicinala si alimentara anuala, cultivata in majoritatea regiunilor tarii. Tulpina poate atinge chiar si 3 metri inaltime sau poate fi scurta de maxim 30 cm. Florile sunt de culoare alba, roz, rosie sau verde. Fructul este o pastaie. Fasolea infloreste din luna iulie pana in septembrie. In scop fitoterapeutic se utilizeaza tecile fara seminte, recoltate in luna septembrie sau octombrie, la maturitatea lor completa.
Fasolea contine protide, glucide, saruri minerale (fier, potasiu, zinc, fosfor), oligoelemente, vitamina A, vitamina C, vitamine din grupul B. Are efect nutritiv, depurativ, hipoglicemiant, hipotensiv, energizant, diuretic, remineralizant.
Fasolea se foloseste ca aliment in gastronomie, in prepararea diverselor tipuri de salate sau preparate culinare.
Uz intern:
- boli renale, boli ale aparatului urinar (cistite, pielonefrite), afectiuni cardiace, edeme, boli reumatice, guta, tuberculoza pulmonara, diabet, convalescenta, obezitate.
Uz extern:
- acnee, eruptii cutanate.

Fenicul

Planta bienala de cultura care poate atinge chiar si 2 metri inaltime, cu tulpina dreapta si cilindrica. Florile sunt mici, de culoare galben-auriu arajate in forma de umbele. Fructele au culoare cenusie, sunt ovale, alungite, aromate cu gust dulceag si patrunzator. In scop medicinal se folosesc fructele si radacina plantei. Fructele contin ulei volatil (anetol) ulei gras, substante proteice, zaharuri. Fructele de fenicul se folosesc si in gastronomie dar si in industria alimentara pentru aromatizarea preparatelor. Fructele de fenicul au efect carminativ, antispastic, galactogog, antiinflamator, sedativ, antiseptic, sudorific, expectorant.
Uz intern:
- fructele - colici abdominale, dispepsie, astm bronsic, bronsite, meteorism abdominal, enterocolita, stimularea secretiei lactate, frigiditate, impotenta sexuala, insuficienta pacreatica, laringite, faringite - sub forma de infuzie, pulbere
- radacina - edeme - sub forma de infuzie
Uz extern:
- fructele - abcese subcutanate, ulceratii cutanate, eczeme acute, conjunctivita - sub forma de comprese sau ulei.
Contraindicatii:
- Este interzis consumul in caz de ulcer gastric, duodenal, enterocolite acute si cronice. Utilizata intern in cantitati mari, planta poate determina hemoragie uterina, la femei.

Frasinul

Arbore cu tulpina dreapta, care poate atinge si 40 m inaltime, care creste spontan in zone cu umiditate ridicata,zona de campie, dar si paduri, lunci.
Infloreste in luna aprilie sau mai. Florile au culoare alb galbuie. Fructul este o samara (aripat) de culoare galben-cenusie. In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele si scoarta. Coaja se recolteaza in perioada infloririi, de pe radacinile si crengile tinere. Frunzele se recolteaza in lunile mai sau iunie.
Arborele contine acid malic, ulei volatil, manitol, triterpene, taninuri, acizi organici, cumarine, flavonozide. Frasinul are calitati sudorifice, coleterice, cicatrizante, laxative, antiinflamatoare, antireumatice, astringente, cicatrizante, diuretice, diaforetice, analgezice.
Uz intern:
- frunzele - boli reumatice, guta, obezitate, constipatie, dizenterie, febra, mialgie, scorbut - sub forma de infuzie, decoct.
- scoarta - febra, litiaza biliara, colecistite, arteroscreloza, nefrite - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- frunzele - arsuri, hemoroizi, eczeme, dureri provocate de boli reumatice, nevralgii, leucoree - sub forma de spalaturi si bai locale, comprese, cataplasma.
- scoarta - acnee, eczeme, ulceratii cutanate - sub forma de spalaturi locale, comprese, cataplasma.

Floarea soarelui

Planta medicinala si alimentara, oleaginoasa cultivata in majoritatea regiunilor tarii noastre. Tulpina este dreapta, paroasa si poate atinge chiar si 3 metri inaltime. Frunzele sunt aspre, mari, ovale. Florile au petale de culoare galben-portocaliu. Fructul este o achena, care variaza ca si culoare de la alb, negru sau pestrit.
Planta infloreste din luna iulie pan ain octombrie. In scop fitoterapeutic se utilizeaza semintele, florile marginale ligulate, frunzele si tulipinile verzi recoltate din perioada de inflorire.
Floarea soarelui contine glucide, proteine, lipide, celuloza, acid oleic, palmitic, stearic, arahidic, lecitina, antociani, carotenoide, fitesteroli, carotenoide, flavone, vitamine.
Planta are caracteristici emoliente, febrifuge.
Uleiul obtinut din semintele de floarea soarelui este utilizat in mod special in alimentatie, dar este utilizat si in componenta altor tipuri de uleiuri (combustibili, uleiuri cosmetice, etc.).
Uz intern:
- boli bronhopulmonare, stari febrile, constipatie, dischinezie biliara, tuberculoza - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- eczeme cronice, dermatite, arsuri - sub forma de ulei, comprese locale.

Fumarita

Planta medicinala ierboasa, inalta (poate atinge chiar si 70 de cm) care creste in mod special in zona de campie.
Frunzele sunt de culoare verde deschis. Florile au culoare roz-violet, purpurii spre varf si albe la baza. Frunctele sunt silicule rotunde, de mici dimensiuni.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza partea aeriana sau varfurile inflorite Fumarita infloreste din luna mai pana in luna septembrie. Se recolteaza partea aeriana in perioada de inflorire. Planta contine acid fumaric, alcaloizi izochinoleinici, fenantrenici, fumarina, bulbocapnina, rasini, principii amare, vit K, tanin.
Fumarita are actiune carminativa, spasmolitica, laxativa, depurativa, sedativa, tonica, coleretica, hepatica, tonica, febrifuga,
Uz intern:
- boli hepatobiliare, renale, icter, obezitate, amenoree, constipatie, atreroscreloza, hipertensiune arteriala, febra, acnee, urticarii alimentare - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- stomatita, afte bucale, eczeme - sub forma de comprese, gargara.

Galbenelele

Galbenelele sunt plante medicinale anuale sau bienale, intalnite in gradini, pe terenuri necultivate.
Tulpina este paroasa si poate ajunge si pana la 80 cm inaltime. Florile sunt grupate in manunchiuri, au culoare galben-portocalie, iar fructele sunt achene. Planta se cultiva in luna martie sau vara, in lunile iunie-iulie. Recoltarea se face cand s-au deschis primele doua-trei randuri de flori, incepand din luna iunie si pana in luna octombrie.
Galbenelele au un placut miros balsamic. In scop fitoterapeutic se foloseste fie partea aeriana a plantei cu inflorescente, fie frunzele sau doar florile marginale (florile fara codite).
Principiile active ale plantei contin caroten, saponozide, flavonide, principii amare, mucilagii, rezinc, ulei volatil. Galbenelele au efect antimicotic, sudorific, sedativ, antiinflamator, limfatic, astringent, antimicrobian.
Uz intern:
- partea aeriana a plantei - dismenoree, tulburari de climax, ulcer gastoduodenal, colite cronice, gastrite hiperacide, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, icter, oligourii, varsaturi, afectiuni respiratorii, cicatrizant intern, amenoree - sub forma de infuzie, tinctura, alifie.
Uz extern:
- partea aeriana a plantei - micoze, ulceratii cutanate, piodermite, arsuri, degeraturi, eczeme, veruci, furuncule, inflamatii oculare, echimoze, acnee, psoriazis, osteoproza, intepaturi de insecte, nevralgii dentare, candidoza vaginala, rani sangerande, luxatii, contuzii, trichomoniaza vaginala, leucoree - sub forma de spalaturi sau bai locale, gargara, compresa, cataplasma.

Ghimbirul

Ghimbirul este cunoscut ca o planta aromata, utilizata si in gastronomie ca si condiment,
Uz intern:
- greturi, varsaturi, colici abdominale, rau de miscare, circulatie periferica defectuasa, febra, tuse, boli reumatice - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- luxatii, micoze cutanate, fibrozite, dureri de gat - sub forma de gargara, bai locale, comprese.
Contraindicatii:
- Utilizarea ghimbirului este contraindicata in caz de ulcer gastric si duodenal.

Ginko biloba

Este poate unul dintre cei mai vechi arbori, este originar din China si Japonia si face parte din familia Ginkgoaceae. La noi in tara a fost aclimatizat in gradinile botanice, dar si in unele spatii inchise, in ghiveci ca si bonsai. Creste pana la 30 m inaltime, are frunze cazatoare si este foarte rezistent la poluare. Frunzele sale sunt formate din doi lobi, forma lor este triunghiulara, au nervuri radiare, care nu creaza o retea, nu se intretaie, iar coroana este foarte bogata. Frunzele sunt de doua feluri: cele care cresc pe ramurile principale sunt lobate, iar cele care cresc pe ramurelele adiacente, care apar axilar ramurilor principale, sunt simple. Florile sale sunt fie numai feminine, fie numai masculine. Cele masculine produc conuri de polen, iar cele feminine se formeaza la capatul lujerilor, iar dupa polenizare formeaza samanta. Fructele sunt rotunde si de culoare galbena si au un bogat continut de acid butanoic, care le confera un miros neplacut. Din punct de vedere al compozitiei chimice Gingko este bogat in flavone, alfa-lactone cu vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C, ginkgolide. In fitoterapie sunt folosite frunzele (recoltate dupa inflorire) si foarte rar fructele. Alte utilizari: in industria cosmetica (fructele sunt folosite la fabricarea deodorantelor, ajuta la intarirea radacinii parului), ca arbore decorativ plantat in zonele poluate. Principalele sale calitati: antiseptic, intareste imunitatea, impiedica formarea cheagurilor de sange, antioxidant, accelereaza circulatia sangelui la extremitati, scade colesterolul.
Uz intern:
- afectiuni oculare, psihice, alergii inflamatorii, adjuvant la pacientii care au suportat transplanturi sau grefe - impiedica reactia de respingere a organismului, ameteli, angoase, Alzheimer, artroza, astm, boli cardio-vasculare, circulatie periferica slaba, boli neurologice, blocaj arterial sau venos, cancer, deficiente de memorie, diabet, hepatita, hipertensiune, impotenta, imunitate scazuta, socul sindromului toxic, vertij, dementa, migrene, oboseala cronica, spasm sangvin cerebral, sindrom premenstrual – sub forma de infuzie, tinctura, extract din frunze, pulberea obtinuta din frunzele uscate.
Contraindicatii:
Nu trebuie combinat cu anticoagulantele, cum ar fi aspirina, warfarin, heparin, trental, usturoi, fosfatidilserina si vitamina E. Nu se recomada femeilor insarcinate.
Efectele adverse:
- Sunt destul de rar intalnite in caz de supradozaj, insa printre ele se numara disconfortul digestiv, durerile de cap, ameteala si reactiile alergice.

Ginseng

Aceasta planta provine din China si America de Nord, suporta si clima racoroasa. Se incearca si aclimatizarea la noi in tara, in sere si gradini botanice. Face parte din familia Araliaceae si creste pana la 30-50 cm in inaltime. Frunzele sunt dispuse in varful tulpinii, in numar de trei, fiecare este compusa din 5 frunzulite mai mici, ovale, alungite spre varf, cu marginile dintate. Florile sunt de culoare galbena,iar pe o tulpina apar intre 6 si 20 de inflorescente in perioada iulie- august. Fructele sunt rosii. Radacina are forma unui corp uman si este cunoscuta drept "radacina vietii", este groasa, ramificata, acoperita cu o coaja subtire, galbuie, este aromata si are un gust dulceag. Compozitie chimica: saponozide, taninuri, principii amare, vitaminele: A, B1, B2, B5, B6, B12, D3, E, acid folic, penthenat de calciu, nicotinamide, mucilagii, ceruri, zinc, potasiu, fier, siliciu, un steroid care ajuta la intarirea sistemului imunitar. Ginsengul are urmatoarele proprietati: tonic, stimuleaza sistemul imunitar, normalizeaza functiile vitale, stimuleaza producerea de interferon, intareste activitatea celulelor fagocitare ale organismului, echilibreaza si stopeazaefectele stresului asupra organismului, ajuta la reducerea celulelor adipoase, la producerea in organism a unor hormoni, afrodisiac, are efect adaptogen (adica actioneaza exact in functie de necesitatile organismului pacientului). In fitoterapie se foloseste radacina, care se recolteaza toamna tarziu. Alte utilizari: intra in compozitia unor bauturi energizante sau a produselor cosmetice, dar se foloseste si la prepararea preparatelor culinare.
Uz intern:
- adenom de prostata, afectiuni coronariene, afectiuni digestive, afectiuni dentare, afectiuni hepatice, afectiuni nervoase si psihice, afectiuni pulmonare, anemie, artrita, avitaminoze, boli inflamatorii, boli mentale, cancer, convalescenta, circulatie cerebrala a sangelui deficitara, climacteriu, colesterol in exces, degenerescenta, epilepsie, hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala-le regleaza in toate cazurile, hipoglicemie, imbatranire prematura, impotenta, imunitate scazuta, indigestii, infectii virale, insomnie, memorie deficitara, menopauza, micoze, oboseala cronica, osteoporoza, polinevrite, rani, scleroza multipla, slabiciune generala, stres, trigliceride in exces, tuberculoza, tulburari de circulatie sangvina la orice nivel, tumori (le dizolva) – sub forma de casete cu praf de radacina, tinctura, mestecata ca atare, infuzie din pulbere, supa.
Efecte adverse:
- Supradozarea poate cauza insomnie, greata, diaree, euforie, dureri de cap, epistaxis, modificari ale tensiunii arteriale.
Contraindicatii:
- Datorita influentelor asupra hormonilor este contraindicat la femeile gravide sau care alapteaza. Atentionare: in timpul tratamentului cu aceasta planta nu se consuma alcool, cacao, cola sau cafea!

Gulia

Gulia este originara din Bazinul Marii Mediterane, unde creste ca flora spontana. In Romania ea este intalnita in culturi intense sau in sere. Planta este legumicola, are frunze mari, dintate si tulpina ingrosata, sfenoidala, comestibila, desi deseori este confundata ca fiind radacina, gulia creste de fapt la suprafata. In fitoterapie sunt utilizate tulpina ingrosata si frunzele. Dintre elementele chimice ale plantei amintim: saruri minerale, calciu, fosfor, potasiu, magneziu, sulf, esenta sulfo-azotata, iod, arsenic, zaharuri, vitaminele A, B, C, fier si cupru. Principalele proprietati sunt: revitalizant, diuretic, dizolvant uric, antiscorbutic, racoritor, pectoral, emolient. Este utilizata si ca atare in salate de cruditati sau in diferite produse culinare.
Uz intern:
- afectiuni pulmonare, angina, bronsite, cistite, enterite, guta, guturai, litiaza renala, obezitate, oboseala generala, tuse – sub forma de decoct de frunza si gulie, sirop de gulie.
Uz extern:
- abcese, acnee, angine, degeraturi, eczema, furuncule - gulie consumata proapspata, gulia fiarta in apa, iar cu acel lichid se face gargara, se coace gulia, se lasa sa se racoreasca si se aplica pe degeraturi, abcese sau furuncule.

Gutuiul

Arbore inalt cu frunze eliptice cultivat in tara noastra, rar intalnit spontan.
Florile au dimensiuni mari si culoare roz sau alba. Fructele au miros placut, sunt mari, ovale, galbene, acoperite de peri fini. Gutuiul infloreste in lunile mai sau iunie.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza fructele, semintele si frunzele.
Gutuia contine magneziu, fosfor, fier, cupru, sulf, vitamina PP, C, B, A, calciu, sodiu, apa, glucide, tanin, pectina, protide, lipide, mucilagii, acid malic.
Gutuiul are proprietati astringente, emoliente, tonice, antihemoragice, stomahice. Fructele se utilizeaza si in cosmetica pentru ameliorarea ridurilor si tratamentele tenului gras. De asemenea, se recomanda consumul gutuiei in curele de slabire, fiind un fruct care contine putine calorii.
Uz intern:
- boli gastrointestinale, stari de voma, diaree, infectii ale cailor respiratorii, boli pulmonare, tuse, raguseala, dizenterie, metrorargii, hemoroizi, inapetenta, convalescenta, hepatite, hemoptizie, leucoree - sub forma de salata, infuzie, decoct.
Uz extern:
- stomatite, arsuri, gingivite, degeraturi, conjunctivite, iritatii si rani tegumentare, - sub forma de spalaturi locale, gargara.

Hameiul

Planta medicinala cataratoare pe arbori (liana lemnoasa), iubitoare de umiditate care creste la marginea padurilor, in zona de campie sau deal, mai ales.
Tulpina hameiului este acoperita de peri aspri. Florile sunt de doua tipuri: flori femele de culoare galbena-verzuie si flori mascule care au forma de ciorchine de culoare brun deschis. Fructele sunt conuri sau achene.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza florile femele si conurile de culoare galben-verzuie (fructele femela). Planta infloreste din luna iunie pana in luna august. Recoltarea se face in timpul infloririi. Hameiul contine ulei volatil, ester valerianic, lupulina, humulona, rezint, substante minerale, tanin, derivati flavonici, substante estrogene. Planta are actiune bacteriostatica, antispastica, diuretica, antiseptica, sedativa.
Uz intern:
- blenoragie, rahitism, convalescenta, anemie, inapetenta, dispepsii nervoase, anorexie, insomnie, nevroze, anxietate, guta, litiaze, eczeme, herpes, dermatite, scorbut, enurezis, scrofuloza, paraziti intestinali, boli hepatobiliare, tuse, dismenoree, nevralgii, eretism genital, migrene, priapism, uretrita gonococica, hiperexcitabilitate sexuala, nimfomanie, leucoree, hiperaciditate gastrica, tuberculoza, stimularea lactatiei - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- guta, acnee, seboree, alopecii, tricomoniaza vaginala, dureri reumatice - sub forma de bai locale, cataplasma, comprese.
Contraindicatii:
- Nu se recomanda utilizarea hameiului fara recomandarea medicului intrucat acesta ar putea determina puterea scaderii de concentrare. Recoltarea hameiului poate determina intoxicatii manifestate prin iritatii cutanate, respiratie sacadata,

Hreanul

Hreanul este o planta medicinala in mod speicial de cultura, care poate atinge chiar si 2 metri inaltime, care prefera solurile umede cu pozitie insorita.
Florile sunt de dimensiuni reduse, culoare alba, formate din patru petale dispuse in forma de cruce. Fructele sunt silicule globuloase. Radacina este groasa, de culoare galbena si ramificata.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza radacina. Hreanul infloreste vara, din luna iunie pana in august.
Se recolteaza fie primavara timpuriu, fie toamna in lunile septembrie-octombrie, de la plantele de peste un an. Planta contine triglicozizi sulfurati, enzime, acizi minerali, glucide complexe, vitamina B2, vitamina C, nonozaharide, saruri minerale ( potasiu, calciu, fier, manga, fosfor). Mirosul este intepator iar gustul arzator. Hreanul are calitati diuretice, digestive, antibiotice, antiseptice, vermifuge, expectorante, tonice, hipotensive, stomahice.
Hreanul este folosit si in alimentatie, ca si condiment.
Uz intern:
- infectii urinare, infectii ale cailor respiratorii superioare, pielonefrite, anasarca, bronsite, hipertensiune, edem pulmonar, pleurezii, astm bronsic, tuberculoza, guta, rahitism, astenie, scorbut, tuse - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- alopecii, pelada, ulceratii cutanate, boli reumatice, intepaturi de insecte, acnee, muscaturi de sarpe, dermatite, pigmentatii ale pielii - sub forma de bai locale, comprese, cataplasma.
Contraindicatii:
- Consumul de hrean este interzis sub orice forma in caz de hipersorticism, boli ale aparatului digestiv, boli cardiace, hemoragii interne, dar si in timpul sarcinii si alaptarii. De asemenea, hreanul va fi consumat de copii mai mici de 5 ani.

Iarba fiarelor

Planta medicinala intalnita din zona de ses pana in zona subalpina, la noi in tara.
Frunzele au forma ovala si sunt ascutite in varf. Florile sunt dispuse in ciorchine si au culoare alba. Fructele au forma de pastaie, iar semintele sunt acoperite de peri. Iarba fiarelor infloreste din luna mai pana in luna august. In scop fitoterapeutic se utilizeaza radacinile. Recoltarea acestora se face in momentul aparitiei primelor frunze (primavara) sau toamna.
Planta are calitati diaforetice, vermifuge, expectorante si diuretice.
Uz intern:
- edeme, hidroptizie, viermi intestinali, bronsita - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- boli cutanate, rani, taieturi - sub forma de cataplasma, decoct.
contraindicatii:
- Planta se consuma doar cu recomandarea medicului, fiind toxica. Poate determina simptome ca cistita hemoragica, nefrita, varsaturi, incontinenta urinara.

Iedera

Iedera este o liana, o planta agatatoare, care poate atinge peste 20 m lungime, care creste spontan in soluri umbroase, cu umiditate crescuta. Frunzele tinere sutn acoperite de peri, sunt palmat 3-5 lobate. Florile sunt carnoase, au culoare galben-verzui sunt de dimensiuni mici si sunt grupate in umbele.
Fructul este o baca de culoare violet inchis. Iedera se recolteaza in lunile martie sau aprilie sau in luna august.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele de pe ramurile sterile si lastrii verzi terminali, rareori se folosesc si mugurii.
Contine saponine, tanin, glicozizi, flavonozide, steroli, minerale, acizi organici.
Iedera are efect antimicotic, expectorant, cicatrizant, antiparazitar, antireumatic, antibiotic, vasodilatator, antidiareic, febrifug, analgezic.
Uz intern:
- boli gastrointestinale, boli hepatice, boli reumatice, inflamatii ale cailor respiratorii (bronsite, traheite, laringite in mod special), migrene, hipertensiune, dismenoree, nevralgii, leucoree, tulburari menstruale - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- celulita, micoze, veruci, luxatii, arsuri, insolatii - sub forma de infuzie, decoct, spalaturi si bai locale, compresa, cataplasma.
Efecte adverse:
- Planta este toxica, iar consumul ei se recomanda doar cu avizul medicului. De asemenea, contactul cu frunzele determina alergie sau iritatii de contact, iar consumul fructelor provoaca varsaturi, tremuraturi, migrene, diaree.

Ienupar

Planta medicinala, arbust, iubitoare de luminozitate si umiditate, care creste in locuri stancoase, in zone muntoase, pasuni.
Frunctele contin ulei volatil, zaharuri, acizi organici, saruri de potasiu si calciu si un principiu amar, iuniperina. Frunzele sunt sub forma de ace, tepose si isi pastreaza mereu culoarea verde. Florile se recoleaza in luna mai. Fructul este o baca (boaba) neagra, care se coace tocmai in al doilea an, din luna septembrie pana in decembrie.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza fructele culese toamna tarziu si lemn de ramuri.
Planta actioneaza ca diuretic, antiseptic, emenogog, carminativ, antireumatic. Fructele de ienupar se folosesc si pentru obtinerea de bauturi alcoolice, dar si drept condiment in gastronomie.
Uz intern:
- fructele - anorexie, prostatita, inapetenta, uretrita gonococica, acnee, eczeme, furunculoza, artrita, bronsita, diabet, litiaza vezicala, edeme, cistite cronice, hipertenisune arteriala, tuse, lumbago, nevralgii, diabet, tuse - sub forma de infuzie, decoct, tinctura, ulei
- lemn de ramuri - edeme - sub forma de infuzie, decoct
Uz extern:
- fructele - ulcere cutanate atone, stimularea circulatiei periferice, articulatii tumefiate, boli reumatice - sub forma de cataplasme, bai locale, comprese.
- lemn de ramuri - acnee - sub forma de comprese.
Contraindicatii:
- Planta nu va fi utilizata in caz de hematurie (sange in urina).

Inul

Planta medicinala anuala, de cultura cu tulpina inalta, frunze mici, cu varf ascutit. Florile sunt albastre, rareori au culoare alba. Fructele sunt capsule globuloase care contin 10 seminte uleioase.
Inul infloreste in luna iulie si in luna august. In scop fitoterapeutic se utilizeaza semintele. Recoltarea se face in lunile august si septembrie.
Planta contine glucide, celuloza, proteine, ulei, mucilagii, lipide, acizi grasi nesaturati omega 3.Inul are efect antiinflamator, antitusiv, emolient, antihemoroidal, laxativ, antihelmintic, nervin.
Planta se foloseste si in industria textila.
Uz intern:
- inflamatia aparatului urinar, gonoree, enterite, bronsite, hemoroizi, constipatie, litiaza renala, gastroduodenita, astenie, boli reumatice, tuse, viermi intestinali - sub forma de ulei, seminte fierte, macerat, faina.
Uz extern:
- contuzii, arsuri, furuncule, abcese cutanate, panaritii - sub forma de bai locale, cataplasme, ulei.
Contraindicatii:
- Nu se recomanda consumul plantei sub nici o forma in caz de strictura esofaciana sau obstructie gastrointestinala.

Izma(menta)

Planta des intalnita, care creste pe soluri afanate in toate zonele de relief. Izma infloreste incepand din luna iunie pana in septembrie. Se recolteaza in scop fitoterapeutic frunzele dau planta intreaga, in perioada de inflorire.
Izma are proprietati dezinfectante, antiseptice, analgezice, antifermentative. Mirosul este placut si gustul mentolat. Planta contine taninuri, flavonoizi, ulei volatil compus din mentol, mentona, mentofuran, carvacrol, timol.
Izma este utilizata si in industria alimentara ca si condiment.
Uz intern:
- frunze, planta intreaga - colici abdominale, infectii gastrointestinale, greturi, varsaturi, meterorism abdominal, diaree, nervozitate, dischinezie biliara, litiaza renala, calculoza biliara, diuretic, vertij, sughit, bronsita, gripa, astm bronsic, laringita, faringita, tuse convulsiva, insomnii, cefalee, migrene, nevralgii,impotenta, ascaridioza, oxiuriaza - sub forma de infuzie, decoct
Uz extern:
- inflamatii ale urechii, boli reumatice, prurit, dezinfectarea cavitatii bucale - sub forma de comprese, gargara, cataplasma, bai locale.
Sus In jos
http://mirey.forumgratuit.ro
Admin
Admin
Admin


feminin Numarul mesajelor: 1390
Comentarii: Informatii diverse:

http://mercador.ro/oferte/user/7lZy/
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/mirelastroe1969ro.html
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/turisfn.html
http://www.okazii.ro/comunitati/okazia-lui/florianmihai.html
http://mirelaro1969.cabanova.ro/
http://www.marketglory.com/strategygame/Airmid
http://www.pinterest.com/mihaiflorin88/

Pasiuni personale: poezie, grafica,fotografiat si goblen.

ADMIN: Stroe Mirela
Data de inscriere: 05/03/2008

Foaie de personaj
Pasiuni:
Aspiratii:
Regrete:

MesajSubiect: Dictionar de plante medicinale   Joi Iul 29, 2010 2:05 pm

Afinul

Afinul este un arbust, cu fructe mici, de culoare inchisa, albastru spre negru. Se intalneste in zone de munte, mai ales pe versantii cu umiditate crescuta si temperatura moderata.
Frunzele se recolteaza de la sfarsitul lunii iulie pana in septembrie, iar fructele din luna iulie pana in august.
Fructele contin taninuri, acizi organici, substante antibacteriene si antiseptice, dar si un echivalent vegetal al insulinei (mirtilina). Interesant este ca aceste proprietati se mentin chiar si dupa ce fructele sunt uscate.
Frunzele au proprietate antibiotica, consumul lor contribuie la modificarea favorabila a florei patogena intestinala.
Uz intern:
- frunzele - tulburari de circulatie, diabet, boli hepatice, boli urinare, boli reumatismale, guta - ceaiuri sau infuzii.
- fructele - enterocolite, diaree, hemoroizi, oxiuroza, tulburari ale acuitatii vizuale, cistite, stari inflamatorii ale aparatului respirator sau digestiv, ateroscreloza.
Uz extern:
- fructele - faringite, stomatite, candidoze bucale si afte, se va face gargara cu suc sau tinctura de afine diluata. Se fac clisme in caz de hemoroizi cu infuzie de afine. Datorita proprietatilor antiseptice si antibacteriene se utilizeaza si in caz de eczeme sau cuperoze. Se pot macera doua linguri de frunze de afin si se vor bea 2 cani pe zi (se vor tine la macerat timp de 6 ore).
Albastrelele
Planta medicinala care are flori albastre globuloase. Albastrelele cresc in zonele de campie si de deal (mai ales pe langa lanurile de cereale), dar si in zone cu clima uscata si ajung la maturitate incepand cu luna iulie pana in septembrie. Au o durata de viata de 1-2 ani. De la aceasta planta se utilizeaza in mod special florile. Planta este acoperita de peri micuti care ii ofera in aspect matasos. In ciuda numelui, florile plantei sunt atat albastre dar si alb-roz. Florile se vor recolta doar cand sunt integral deschise. Albastrelele au proprietati calmante, hidratante, astringente, antiinflamatoare, bacteriostatice, emoliente. Se utilizeaza mai ales in boli ale pielii si in cosmetica, dar si pentru alte afectiuni. Pentru ca efectul albastrelelor sa fie evident, in scop cosmetic, acestea trebuie utilizate sub forma de comprese, zilinic timp de 10-15 minute timp de 2-3 luni.
In scop medicinal se vor utiliza doar florile plantei. Uscarea florilor se va face intinzandu-le intr-un singur strat pe o suprafata uscata. Dupa acest procedeu, pentru preparearea ceaiurilor (infuzii) florile vor fi pastrate in pungi de hartie.
Uz extern:
- flori - ochi obositi sau iritati, riduri, eczeme, ulceratii ale pielii, orjelet, ihitioza, conjunctivite - sub forma de infuzie (compresa) concentrata si cataplasma.
Uz intern:
- flori - bronsite, stari febrile, boli hepatice, boli renale, boli ale aparatului urinar, ameliorarea starilor diareice, diureza, litiaza biliara, dispepsie - sub forma de infuzie.

Alunul

Alunul este un arbust din familia betulaceelor. Creste prin padurile de fag, de ulm, de stejar, in amestec cu arborii de baza sau la margine, sub forma de tufisuri, in zona alpina si subalpina. Poate fi intalnit si pe pajisti. Aria de raspandire – de la campie pana la munte, frecvent in zona dealurilor. Poate creste pana la cinci metri inaltime. Florile sunt sub forma de matisori, iar frunzele, aproape ovale, au un petiol de unu-doi centimetri. Fructele (alunele) sunt achene si seamana cu ghinda sau chiar cu jirul si se grupeaza cate doua – patru la un loc. Alunul infloreste din luna februarie pana in aprilie. Valoare terapeutica au nu numai alunele, ci si frunzele, coaja sau ramurile arbustilor tineri. Importanti in terapie sunt si matisorii de alun. Fructele contin: azotati, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, vitaminele A si B, materii grase. Alunele de padure sunt, datorita aceste compozitii de exceptie, puternic nutritive si cu valoare energetica mare. Alunele sunt considerate un leac foarte bun impotriva anemiei hemolitice, in timp ce extractul de frunze si coji sau de ramuri tinere este considerat eficient in periflebite. Cu proprietati astringente, florile de alun (matisorii) pot fi utilizate in prepararea ceaiurilor sudorifice.
Consumul alunelor este foarte important nu numai in terapii, ci si in mentinerea unei stari generale bune. In mod obisnuit, alunele sunt asimiliate repede si aproape in totalitate de organism, fiind foarte hranitoare. Pentru practica gastronomica naturista au fost puse la punct peste 20 de retete pe baza de alune, recomandat vegetarienilor si diabeticilor. Mugurii de alun au si actiune antisclerotica.
Ca planta medicinala, alunul se remarca si prin puterea sa depurativa (de curatire a organismului), precum si ca fortifiant.
Calitati terapeutice: nutritive, energetice, digestive, vermifug, vasoconstrictoare si tonifiante.
Uz intern:
- colici nefritice, afectiuni circulatorii, crestere si dezvoltare a organismului, varice, litiaza urinara, tenie, diabet – fructul ca atare, sub forma de ulei de alune, infuzie, din frunze de alun, decoct si suc.
Uz extern:
- dermatite, plagi atone, ulcere - sub forma de bai si spalaturi locale, comprese.
Contraindicatii:
- Persoanelor alergice la aceste fructe li se interzice consumarea lor sau a alimentelor ce pot contine extracte din alune

Anasonul

Planta medicinala anuala, de cultura, cu putine frunze, dintate si inflorescente umbrelate de forma ovala, mici si albe. Fructele sunt in forma de stea, acoperite de un par aspru, scurt. Contin semninte din care se prepara infuzii. Au gust aromat si miros placut. Acestea au in compozitie ulei volatil format din anetol, metilcavicol, cetone, adelhide anihica si acetica, colina, protide, lipide, amidon, zaharuri si substante minerale. Fructele coapte se recolteaza din luna iulie pana in septembrie, recomandabil dimineata sau seara. In scop medicinal se folosesc fructele uscate pentru ca au efect carminativ, galactogog dar si expectorant. Anasonul se utilizeaza si in gastronomie, pentru aromatizarea mancarurilor.
Uz intern:
- fructe - bronsite, stimularea secretiei lactate, combaterea oxiurozei, sindrom dispeptic gastric, meteorism, colici abdominale (recomandat si sugarilor si copiilor mici), stimuleaza digestia, apetitul si functiile pancreatice - sub forma de infuzie.
Uz extern:
- fructe - scabie, pediculoza, psoriazis - sub forma de comprese cu infuzie.
Contraindicatii:
- supradozajul duce la stari de excitabilitate manifestate prin euforie, tulburari de vorbire, de somn, excitatii motorii si psihice, depresie, iritarea mucoaselor digestive. Nu este recomandat in timpul sarcinii, in cazul gastritelor hiperacide, ulcerului si enterocolitei.

Anghinare

Este o planta medicinala viguroasa, cu frunze spinoase si mari, flori rosii violacee invelite la baza de solzi carnosi, comestibili. Este cultivata mai ales in zonele de deal, campie si la marginea padurilor. Infloreste din luna mai pana in luna septembrie. Contine polifenoli, cinarina, flavonozide, oxidaze, polifenoli, insulina, glicozidele A si B, zaharului, acid clorogenic, tanoizi, saruri de potasiu si magneziu, derivati triterpenici, acizi, compusi sterolici.
Se va recolta toata planta (desi cel mai des se folosesc frunzele care ating lungimi de peste 30 de cm) incepand cu luna iunie pana in septembrie.
Componentele plantei au efect depurativ, diuretic, tonic, colagog, coleretic, antioxidant.
Uz intern:
- frunzele - boli urinare, enterite, dischinezii biliare, litiaze biliare, icter, fermentatii intestinale, boli hepatice, hipercolesterolemie, ateroscreloza, dislipidemii, obezitate, astm bronsic, constipatie, balonare, inapetenta, greata, dureri abdominale, guta, boli reumatismale - sub forma de infuzie.
Contraindicatii:
- Consumul plantei nu este indicat sub nici o forma in caz de boli renale si hepatobiliare.
Ardeiul
Planta anuala cultivata ca planta alimentara sau condimentara in toata tara noastra. Florile sunt de culoare alba, mici ca dimensiune. Ardeiul infloreste din luna iunie pana in septembrie. Fructul este o baca de culoare verde inchis, portocaliu, galbe-verzui sau rosu. In scop fitoterapeutic se utilizeaza fructele (dulci sau iuti). Ardeiul contine glucide, protide, cumarine, glicoalcaloizi, substante minerale (sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cupriu, zinc, fosfor, clor, iod), lipide, tiamina, riboflavina, piridoxina, nicotinamida, acid folic, acid pantotenic, acid ascorbic, tocoferoli, steroli, acizi organici, carotenoizi, compusi flavonici. Ardeiul are actiune vasodilatatoare. Planta are gust iute sau dulce, este folosita atat ca aliment si condiment.
Uz intern:
- dispepsii atone, fermentatii intestinale, diaree, dizenterii, varsaturi, hemoragii uterine, boli reumatice, algii musculare, zona zoster, laringita, tuse - sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- nevralgii provocate de boli reumatice, lombalgii, degeraturi - sub forma de bai locale, comprese, cataplasma.
Contraindicatii:
- Nu se recomanda utilizarea ardeiului iute in cazul bolilor gastrointestinale (consum intern).
Efecte adverse:
- Supradozajul poate determina urticarie, iritatii ale esofagului, stomacului, degenerescente neuronale.

Bradul

Arbore foarte inalt (poate atinge chiar si 50 de metri) intalnit in zona subalpina dar mai ales alpina, care prefera solurile umede. Tulpina este dreapta, iar ramurile sunt dispuse orizontal. Frunzele au forma de ace, florile femele au culoare rosiatica (conuri drepte) iar cele barbatesti galbena (grupate in ameti). Bradul infloreste in lunile mai si iunie.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele, rasina si mugurii. Recoltarea mugurilor se face primavara (lunile martie sau aprilie) de pe ramurile tinere. Bradul cotine ulei volatil (pinen, limonen, etc.), vitamina C, carotenoizi, tanin.
Bradul are efect astringent, antiseptic, antireumatic, cicatrizant, emolient, sedativ, colagog, mineralizant, diurectic, expectorant, vasoconstrictor, antibiotic.
Lemnul de brad este utilizat in industria celulozei, in constructii.
Uz intern:
- avitaminoze, ulcere venoase, tuse, infectii ale aparatului respirator superior, bronsite, meteorism abdominal, litiaza biliara, edeme, cistita, leucoree, ulcer, scorbut - sub forma de infuzie, decoct, ulei volatil.
Uz extern:
- pelada, psoriazis, ulceratii cutanate, nevralgii determinate de boli reumatice - sub forma de bai sau spalaturi locale, cataplasma.
Efecte adverse:
- Supradozajul sau administrarea indelungata determina hematurie.

Busuiocul

Busuiocul este o planta medicinala cu tulpina paroasa si flori mici albe sau roz, care se poate inalta pana la jumatate de metru. Se intalneste mai ales in zonele de campie si se dezvolta armonios in conditii de umezeala si caldura. Se poate recolta din luna iulie pana in septembrie, prin taiere de la 7-13 cm de pamant. Contine ulei volatil bogat in estrargol si linalol, saponozide, triterpenice, tanoizi. Busuiocul este aromat si are miros dulce intepator. Este utilizat si in gastronomie pentru aromatizarea mancarurilor (se adauga de obicei la sfarsitul gatirii preparatelor culinare pentru a nu se i se diminua aroma). In stare proaspata, se va pastra in in pungi de plastic la rece. Uscat, isi pierde calitatile aromatice.
Fitoterapeutic se utilizeaza partea aeriana inflorita, semintele, frunzele si florile.
Uz intern:
- cefalee, tuse, tulburari gstrointestinale (absoarbe gazele, calmeaza colicii abdominali), reduce starile de voma, bronsite cronice sau acute, tuse, dispepsii, epigastralgii, ulcer gastric, astenie, boli renale, stari febrile, gripa, anorexie - sub forma de infuzie.
Uz extern:
- ulceratii suprainfectate, afte bucale sau genitale, stomatite si balanite erozive, intepaturi de insecte, gonoree, leucoree, veruci vulgare

Caisul

Caisul este un pom fructifer, arbore care poate atinge 6 metri inaltime, originar din Asia, de cultura la noi in tara.
Frunzele sunt ovale,cu varf ascutit, iar coroana este densa si voluminoasa. florile au culoare alba sau roz deschis. Fructele sunt rotunde, de culoare portocalie, acoperite de peri. Caisul infloreste la inceputul lunii aprilie.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza fructele si samburii. Fructele se recolteaza in lunile iulie sau agust.
Caisele contin proteine, lipide, glucide, glucoza, pectine, zaharoza, fructoza, campesterol, sorbitol, acid malic, acid citric, vitamine din grupul B, acid oxalic, acid ascorbic, tocoferoli, acid pantotenic, riboflavina, tiamina, substante minerale (potasiu, fier, fosfor, calciu, magneziu, sodiu, clor, mangan, cupru). Caisele au proprietati tonice, depurative, diuretice, antihelmitice.
Uz intern:
- fructele - anemie, edem, depresii, insomnii, astenie, constipatie, litiaza renala, litiaz abiliara, rahitism, detoxifiere, boli reumatice - consumate ca atare, sub forma de suc, compot sau dulceata.
- samburii - parazitoze intestinale - consumati ca atare.
Uz extern:
- fructele - acnee, seboree, xeroza cutanata - sub forma de cataplasma, masti cosmetice.

Capsunul

Capsunul este cultivat datorita fructelor sale gustoase, dar se regaseste si in flora spontana din Europa si Asia. In Romania s-a renuntat la cultivarea sa pe scara larga si este mai ales intalnit in gradini si sere. Are o inaltime maxima de pana la 40 de cm, creste singur sau mai multe plante grupate. Frunzele au culoarea verde intens, sunt alcatuite din 3 lobi, zimtate pe margini si cu nervuri proeminente. Florile sunt mici, albe, au 5 petale si la o planta se intalnesc 3-7 flori. Fructele denumite capsuni sunt carnoase, foarte parfumate, de culoare rosie, avand seminte vizibile pe suprafata lor. Dintre elementele chimice din componenta plantei amintim: hidrati de carbon, protide, saruri minerale, fragarol, substante uleioase, acid salicilic, acid elagic, evercitrina, citrol, tanin, zaharuri, polifenoli, vitaminele: A, B, C, iod, brom. Principalele sale calitati sunt: antibiotic, bactericid, antiinflamator, tonic, reduce colesterolul, alcalibizant al sangelui, reminalizant. In fitoterapie sunt folosite fructele (ce se coc in iunie - august) si frunzele. Este folosit in gospodarii sau in industria alimentara pentru producerea de siropuri, gemuri si dulceturi.
Uz intern:
- cancer (impiedica proliferarea celulelor canceroase pentru ca este o planta cu calitati antioxidante), afectiuni tiroidiene, acnee, afectiuni glandulare, amigdalite, avitaminoze, astenie, ateroscleroza, boli rectale, boli intestinale, colesterol, constipatie, diabet, diaree, eczeme, enterite acute, guta, hemoragii uterine, hemoroizi, hipertensiune, intoxicatie tabagica si alcoolica, nefrite, reumatism, parazitoze intestinale, seboree, stomatite, TBC, ulcer gastric, ulcer varicos - sub forma de fructe proaspete, sirop, infuzie din frunze.
Efecte adverse:
- Capsunul poate produce alergii si urticarie, mai ales la copii mici.

Cartoful

Cartoful se cultiva in majoritatea regiunilor tarii noastre, atat ca aliment dar si ca planta medicinala. Tulpina este inalta, dreapta, fructul este o baca de culoare violet-verzuie, toxica.
Florile sunt de culoare alba sau violeta. Tuberculii (cei care se consuma in scop alimentar, mai ales) se formeaza prin ingrosarea varfurilor stolonilor subterani ai plantei. Cultivarea cartofului se face din luna martie pana in aprilie, iar recoltarea din luna iulie pana in august.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza tuberculul.
Cartoful contine apa, glucide, amidon, glucoza, fructoza, zaharoza, celuloza, protide, lipide, saruri minerale de sodiul, fosfor, fier, calciu, magneziu, mangan, cupru, potasiu, vitamine din complexul B, acid folic, vitamina C, vitamina K.
Cartoful are efect diuretic, emolient, antispasmodic, antiulceros, cicatrizant al mucoasei digestive.
Uz intern:
- boli reumatice, diabet, obezitate, hiperaciditate, stari febrile, guta, astenie, oxiuroza, ulcer, boli hepatice, obezitate, litiaza biliara, glumerulonefrita, sciatica, cefalee, migrena, constipatie, gastrita, dispepsie - sub forma de tinctura, suc, cartof copt sau fiert.
Uz extern:
- hemoroizi, erizipel, arsuri, plagi atone, eruptii, flegmoane, insolatie, riduri - sub forma de cataplasma.
Efecte adverse:
- Cartofii fierti isi pierd calitatile nutritive daca sunt pastrati mai mult de 24 de ore. Comparativ, cartoful copt isi mentine mult mai bine proprietatile

Ciresul

Ciresul este un pom fructifer cu trunchi de culoare brun-cenusie, frunze alungit-ovate cu margini dublu serat-crenate, flori albe si fructe mici, globuloase si rosii. Poate creste pana la 10-12 m atat la ses cat si la munte, foarte raspandit si apreciat la noi in tara. Componentii principali: vitamine (A - 0,40 mg la 100 g, B1, C), minerale (calciu, magneziu, potastiu, fier, fosfor, clor, sulf), oligoelemente (cupru, zinc, mangan, cobalt), zahar-levuloza, asimilata de catre diabetici.
Partile cele mai utilizate ale ciresului in terapiile naturiste sunt fructele denumite cirese, coaja sau lemnul copacului, cleiul rezultat in ruma traumatismelor tulpinii si coditele (pedunculi). Fructele sunt dulci, unele cu gust dulce-amarui sau dulce-acrisor.
Calitati terapeutice: antidiareic, diuretic, laxativ, depurativ, antiinflamator, remineralizant si bun purificator al organismului, sedativ nervos.
Uz intern:
- constipatie, diaree, obezitate, litiaza renala, edeme, uretrita, diaree, confalescenta, pletora, reumatism, guta, hipertensiune, boli cardiace, ateroscleroza, hepatopatie, cistita, pielita, pielonefrita – sub forma de decoct, zeama (suc) de cirese, compoturi, dulceturi, fructe proaspete (cu efect detoxifiant al organismului)
Uz extern:
- migrene, micoze cutanate, plagi cutanate hemoragice – sub forma de pasta din fructe proaspete zdrobite sau aplicatii de clei.
Contraindicatii:
- Este contraindicat consumul excesiv al fructului proaspat in caz de dispepsie, se recomanda folosirea cireselor in scop terapeutic mai degraba sub forma de compoturi si dulceturi.

Ciubotica cucului

Planta intalnita din zone luminoase, de campie pana in zone deluroase si subalpine. Florile, sub forma de mici buchetele sunt catifelate si au culoare galben-auriu. Acestea emana un miros dulceag, placut.
Planta infloreste primavara si se recolteaza pentru in scop medicinal atat florile (in lunile aprilie sau mai) cat si radacinline si rizomii(toamna tarziu).
Rizomii is radacinile plantei cotin saponozide triterpenice (primulina, acid primulinic A), heterozide, primuverozida, zaharuri, tanoizi, enzime, flavoinizi, etc. Florile cotin flavonozide, saponozide triterpenice. Frunzele au un continut ridicat de vitamina C, saruri minerale si beta caroten. Frunzele tinere ale plantei se pot consuma sub forma de salate sau supe, avand gust usor acrisor.
Ca remediu fitoterapeutic, ciubotica cucului are actiune secretolitica, diaforetica, cicatrizanta si expectoranta.
Uz intern:
- flori, radacina cu rizomi - afectiuni renale, tulburari gastrointestinale, dureri de cap, cefalee, migrene, balbaieli, apoplexii, colici, nevralgii, insomnie, astenie, tulburari nervoase, boli cardiace, afectiuni ale vezicii urinare, bronsite, astm bronsic, pneumonii, tuse, gripa - sub forma de infuzie
Uz extern:
- echimoze, contuzii, plagi, ulceratii ale pielii - sub forma de decoct, cataplasme.

Coacaz negru

Arbust cultivat mai ales in zonele submontane si deluroase. Florile sunt mici, de culoare galben-verzui la exterior si rosie spre interior, dispuse in ciorchini. Planta infloreste in lunile aprilie sau mai, iar fructele sunt coapte si pot fi recoltate in lunile iulie si august.
Fructele au forma sferica, gust placut, aromat, dulce-acrisor si culoare neagra. Contin proteine, glucide, acizi organici, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, carotenoizi, vitamine din grupul B (B1, B2, si B6), vitamina C in cantitati mari, vitamina PP, flavonoizi, acizi organici, antocianine, pectine, taninuri, ulei esential.
Frunzele contin raninuri, ulei esential, saruri de potaziu, vitamina C, rutozizi. In scop fitoterapeutic se utilizeaza fructele si frunzele.
Fructele au proprietati deuprative, sudorifice, stomahice, antiinfectioase si cicatrizante.
Uz intern:
- fructe - anemie, surmenaj, insuficienta cardiaca, insuficienta respiratorie, pneumonie, gastrita, hipertensiune arteriala, ulcer, colita, diaree cronica, dizenterie, boli reumatice, pielonefrite, celulita, ateroscreloza, obezitate, tulburari circulatorii, boli oculare, insomnii si afectiuni ale sistemului nervos (astenii, stres, surmenaj) - consumate in stare cruda, sub forma de extract, sirop
- frunzele - simptome premenstruale, edeme, migrene, tuse convulsiva, guta, boli reumatice, boli cardiovasculare, febra - sub forma de infuzie
Uz extern:
- frunzele - intepaturi de insecte, plagi, fisuri cutanate - sub forma de comprese

Coada calului

Planta raspandita din zona de campie pana in cea de munte, de culoare verde deschis.. Are doua tipuri de tulpini: fertile, care apar primavara care dupa ce apar fructele, putrezesc si sunt inlocuite de tulpinile sterile care cresc la inceputul verii.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza tulpinile sterile de culoare verde.
Tulpinile sterile se vor recolta din luna iulie pana in septembrie.
Planta contine acizi (salicilic, mailic, oxalic), equisetonina, flavonoide, nicotina, palustrina, fitosterina, vitamina C, ulei volatil, bioxid de siliciu, gliceride ale acizilor stearic, linoleic si oleic, saruri de potasiu.
Principiile active ale plantei au actiune bronhodilatatoare, antiinflamatoare, antimicrobiana, diuretica, expectorana si actioneaza ca un excelent antiseptic urinar si genital.
Uz intern:
- tulpini sterile - artrite, reumatism, tuse, boli ale rinichilor, ale vezicii urinare, prostata, afectiuni ale inimii, fracturi, hipertensiune arteriala, sangerari, rahitism, ateroscreloza, nevroze, diabet, amnezie, depresii, stare de slabiciune a organismului, boli metabolice, extenuare - sub forma de ceai, decoct, bai.
Uz extern:
- tulpini sterile - contuzii, edeme, degeraturi, cicatrizarea ranilor, neurodermite, eczeme, hiperhidroza, bromhidroza, ulceratii cutanate, aftoze, vergeturi, stomatite, plagi - sub forma de bai sau comprese.
Se recomanda ca recoltarea sa se faca doar de catre specialisti, intrucat exista diverse specii de plante, din aceeasi familie, asemanatoare, care sunt otravitoare.
verifica-ti sanatateaAlege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

Coada soricelului

Planta are frunze paroase si doua tipuri de tulpini (sterile si florifere). Florile sunt albe sau trandafirii. Acestea se ramifica in partea superioara si se termina cu mici capitule care contin 4-6 flori, cu fructe de tip achena. Este des intalnita, creste din campie, margini de drum, pana in regiuni subalpine. Coada soricelului infloreste din luna iunie pana in septembrie.
Se recolteaza in timpul infloririi (lunile iunie-septembrie) inflorescentele si partea aeriana a plantei.
Coada soricelului este cunoscuta pentru calitatile sale ca remediu fitoterapeutic antiseptic, febrifug, diaforetic, antiinflamator, hepatic, diuretic.
Planta contine urmatoarele principii active: borneol, pinen, ulei volatil, valerianic, limonen, cariofilen, achilicina, acid achileic, acizi organici, formic, acetic, alcool etilic si metilic.
Uz intern:
- florile, planta cu inflorescente - anorexie, nevroza, epilepsie, astm bronsic, bronsite, rinite, rinosinuzite, alergii, colici, ulcere, boli ale tubului digestiv, boli de ficat, boli de rinichi, enterocolite, boli ale aparatului urinar, osteoporoza, menstruatii neregulate, dismenoree, metrorargii, menopauza, inflamatii ale ovarelor, leucoree, convulsii, guta, reumatism, incontinenta urinara (adult si copil) - sub forma de infuzie, tinctura, decoct.
Uz extern:
- fisuri anale, hemoroizi, fisuri palmoplantare, fizuri mamelonare, afectiuni vasculare, arsuri, eczeme, fragilitate capilara, abcese dentare, gingivite, stomatite, panaritii, degeraturi, spalaturi vaginale - comprese, bai locale, gargara, edem.

Coriandrul

Planta cultivata in zona de campie. Frunzele au culoare verde deschis, sunt lipsite de perisori.
Florile sunt albe sau roz, cu miros intens. Fructele (achene) au forma sferica si culoare galben-brun, miros si gust intens aromate atunci cand sunt coapte. Planta infloreste in luna iunie sau iulie. Recoltarea se face incepand din luna iulie pana in luna august.
Fructul contine ulei volatil, geraniol, pinen, terpinen, cimol, acid petroselinic, pectine, lipide, amidon, minerale, etc.
Coriandrul se utilizeaza atat in industria farmaceutica, dar si in cosmetica sau gastronomie datorita aromei placute, ca aromatizant si condiment.
Uz intern:
- fructe - colici abdominale, diaree, fatigabilitate, anorexie, gripa, febre eruptive, infectii urinare (colibaciloza),boli reumatice, arterioscreloza, isterie, nevroze, vertij, apatie, ameteli, aerofagie, viermi intestinali, spasme digestive - sub forma de infuzie, decoct, pulbere

Dafinul

Dafinul sau laurul este un arbust cu frunze verzi tot timpul anului, face parte din familia Lauraceae si este original din bazinul Mediteranean. In Romania este planta de cultura sau crescut in ghiveci, este folosit ca arbust ornamental sau pentru a fi folosit ca si condiment. Creste destul de lent si ajunge pana la maxim 9 m inaltime. Frunzele sale sunt ondulate pe margini, ovale, au o culoare de verde intens, cele mature capata un luciu specific si sunt aromate daca sunt sfaramate. Florile sale sunt mici, de culoare galbena, infloresc primavara, cresc sub forma de umbrela si produc un fruct de forma unei bobite ovoidale de culoare mov inchis, cu o singura samanta. Frunzele si fructele contin ulei volatil - bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara (lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic (costunolida). Din frunze se extrage untul de dafin (oleum lauri), intrebuintat la prepararea unor unguente. In fitoterapie se folosesc mai ales frunzele. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice (in colici), detoxifiante, anorexie, atonii stomacale.
Alte utilizari: frunzele sunt un excelent condiment, in aromaterapie.
Uz intern:
- boli gastrointestinale, colita de fermentatie, antiseptic intestinal, bronsita cronica, anorexie, atonii stomacale, infectii intestinale, otraviri, mahmureala, laringita, spasme – sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- foi si boabe - rani, nevralgii dentare, infectii ale gurii, reumatism - sub forma de cataplasme calde, infuzie, alifie, unguent.
Efecte adverse:
- Trebuie folosita o cantitate mica de frunze, intrucat pot da senzatie de voma, utilizate in cantitati necorespunzatoare.

Dovleacul

Planta medicinala si alimentara cultivata in majoritatea regiunilor tarii noastre.
Radacina de bostan este puternic ancorata in sol. Tulpina este acoperita de peri aspri, goala in interior si ramificata. Frunzele sunt aspre si paroase, de dimensiuni mari. Florile sunt de culoare galbena. Fructul este o peonida sferica, voluminoasa, de culoare alb-argintiu. Bostanul infloreste din luna iunie pana in luna septembrie.
In scop fitorerapeutic se utilizeaza semintele si fructul.
Dovleacul contine amidon, vitamina A, saruri minerale, protide, enzime, lipide, etc.
Planta are calitati laxative, vermifuge, antihelmintice, diuretice, nutritive, sedative. Dovleacul este folosit si in compozitia preparatelor culinare.
Uz intern:
- constipatie, infectii urinare, prostatita, enterite, avitaminoze, dispepsie, dizenterie, boli cardiace, paraziti intestinali, insuficienta renala - sub forma de suc, fructul sau semintele consumate ca atare.
Uz extern:
- inflamatii, arsuri, plagi, hemoroizi - sub forma de cataplasma.

Dudul

Dudul este un arbore inalt, ce poate ajunge pana la 15 m inaltime si face parte din familia Moraceae. Dudul alb este originar din China, iar cel negru din Persia. La noi in tara este foarte raspandit in zonele de campie si de deal, dar este cultivat si pe marginea drumurilor. Frunzele sale sunt asimetric lobate, verzi, iar coroana este globulara. Florile femeiesti sunt albe si apar in mai - iunie, iar fructele sunt carnoase, zemoase si sunt albe sau negre, au gust dulceag si se coc in august. Dudul are urmatoarea compozitie chimica: acizii aspartic, folic, folinic, compusi volatili, aldehide, cetone, beta-caroten, frunzele - tanin, beta-caroten, acid folic, un aminoacid (arginina), adenina, carbonat de calciu, glucozide ale argininei, in fructe: tanin, antocianozide si vitamina C, materii peptice, grase si saruri. In fitoterapie se folosesc frunzele, ce se recolteaza in mai si iunie, si fructele mature proaspete, dar si scoarta. Dudul are urmatoarele calitati: laxativ, depurativ, tonic, astringent, antidiabetic. Alte utilizari: distilarea de bauturi alcoolice, gemuri, lemnul este folosit pentru confectionarea butoaielor, frunzele erau utilizate pentru cresterea viermilor de matase.
Uz intern:
- scoarta - boli de ficat, scorbut, icter, tenie, laxativ, adjuvant in diabet, constipatie – sub forma de infuzie, decoct.
- frunzele - diaree – sub forma de infuzie, decoct.
- coaja radacinii, fructe - enterite cronice, gastrita, ulcer, viermi intestinali - sub forma de infuzie, consumul ca atare al fructelor, tinctura, suc din fructe.
Uz extern:
- stomatita, afte, angina, amigdalita – sub forma de infuzie, bai sau spalaturi locale, gargara.

Eucaliptul

Acest arbore este originar din Australia si Tazmania. Este un arbore urias, de obicei inalt de 30- 100 m, cu frunzisul vesnic verde, are trunchiul neted, de culoare cenusiu- albastrui. Frunzele sunt lungi, subtiri si usoare, cu suprafata brazdata de nervuri si punctate de pete albicioase si cresc numai pe ramuri cu varste mai mari de 5 ani. Frunzele degaja un miros puternic aromat si au gust amar si astringent. Fructele au forma de potir si adapostesc multe seminte. Principalele componente chimice regasite in frunze sunt: flavonide, ulei esential bogat in cineol si eucaliptol, tanin, rasini, ceara, terpene, cumarine. Cele mai importante calitati ale Eucaliptului sunt: antifungic, antibacterian, decongestionant, hipoglicemiant. In fitoterapie se folosesc frunzele aromate de pe ramurile mai batrane, ce trebuiesc culese vara. Uleiul esential al eucaliptului intra in componenta produselor cosmetice, ale cremelor pentru ameliorarea durerilor reumatismale, este utilizat in aromoterapie.
Uz intern:
- afectiuni respiratorii, tuse, raceala, diabet, dureri musculare - sub forma de infuzie, inhalatie, tinctura, ulei esential.
Uz extern:
- rani, arsuri, taieturi, cangrene, ulceratii - sub forma de frunze proaspete aplicate local, comprese cu infuzie sau tinctura diluata.
Sus In jos
http://mirey.forumgratuit.ro
 

Dictionar de plante medicinale

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

 Subiecte similare

-
» Plante medicinale
» Dictionar de termeni folositi in croitorie
» Lista cu plante de apartament
» Ce plante adunam in luna iunie?
» Ce plante adunam in luna mai?

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
DIVERSITATE SI REALISM ::  ::  :: -